Daca am putea vedea lumea într-un mod similar celui în care persoanele dotate cu capacitati extrasenzoriale deosebite disting culorile aurei energetice a semenilor, am constata ca societatea noastra e „stratificata” pe categorii greu de banuit. Spionii – sau, daca vreti, agentii secreti – fac parte dintr-o lume care ne fascineaza când o privim ca pe un thriller de genul celor din celebra serie cu agentul 007, dar care e absolut terifianta. Pentru ca, dincolo de mize uriase, de spectacol, de sumele imense vehiculate, de fapt „jocul” e pe viata si pe moarte.
Si, chiar daca multi spioni sunt adversari pe teren, multi se (re)cunosc între ei, ceea ce nu înseamna ca în momente-cheie ramâne loc de compasiune si iertare. În acelasi timp, nu mai putin interesanta pentru omul obisnuit este si istoria acestei veritabile „fratii a spionilor” dintr-un top neoficial la nivel planetar. Revista americana Foreign Policy a realizat un asemenea – sa-i zicem – clasament… de liga întâi.
Spionajul înaintat în grad. Comentatorii subiectului de fata plaseaza în vârful topului Mossadul, serviciul secret de baza al statului Israel, unde – zic americanii – „informatiile reprezinta sportul national al israelienilor, dupa arheologie, dar înaintea baschetului”. Astfel, circa 20% din ofiteri lucreaza în diferite servicii, adica o proportie colosala. Mossad are la origine serviciul de informatii SHAY al militiei evreiesti clandestine Haganah, însarcinata cu asigurarea securitatii locuitorilor evrei din teritoriile palestiniene, de la începutul secolului XX.
Haganah („aparare”, în ebraica) a constituit nucleul dur al armatei israeliene dupa crearea statului resectiv în mai 1948. Oficial, Mossadul s-a nascut pe 13 decembrie 1949, când cel dintâi prim-ministru al tarii, David Ben Gurion (la nastere, David Josef Grün) a autorizat înfiintarea unui institut central pentru organizarea si coordonarea serviciilor de informatii si de securitate. Statul-major al sau, cu sediul la Tel Aviv, are circa 3000 de angajati. „Spionajul face parte din cultura militara a Israelului” – mai afirma comentatorii de la Foreign Policy, remarcând ca sloganul sau e extras dintr-un verset biblic: „Când ocârmuirea bate în retragere, poporul se prabuseste. Iar salvarea sta în numarul mare de sfatuitori.”
„Artistii” de la Ferma. Locul 2 – CIA, adica Central Intelligence Agency, a fost fondata în 1947 de NSA, una dintre cele mai cunoscute agentii de informatii din SUA. E însarcinata cu adunarea de informatii, dar si cu majoritatea operatiunilor clandestine americane din afara tarii. Foarte interesant si de o importanta covârsitoare e faptul ca CIA e independenta fata de guvern.
În anul 2009 se estima ca personalul sau numara 25.000 de angajati, cu nu mai putin de 8.000 mai mult decât în 2001, dar cea mai importanta „mutare” în privinta aceasta s-a facut în 2003, când s-au recrutat (din peste 300.000 de CV-uri primate în decurs de un an) în proportie de 70% civili care nu au lucrat niciodata pentru guvern, o treime fiind femei, 12% din rândul minoritatilor etnice, toti acestia buni cunoscatori cel putin ai unei limbi straine. Acest detaliu spune foarte multe despre strategiile pe termen lung vizate de capii agentiei. Formarea recrutilor s-a desfasurat, timp de un an, la centrul de antrenament al CIA de la Camp Peary, botezat „Ferma”.
Odata integrati în serviciu, nou-venitii au primit – ca debutanti, cum s-ar spune – un salariu cuprins între 45.000 si 60.000 de dolari! Si n-or fi pentru stat degeaba. Mai ales ca, asa cum observa comentatorii, acest controversat serviciu s-a remarcat de-a lungul anilor în special pentru o „arta” a sa speciala: arta instrumentarii loviturilor de stat. Apropo: va spune ceva „decembrie 1989”, undeva, în Europa de Est?
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii