Potrivit site-ului meteo.ro, precipitatiile se deosebesc prin starea in care se afla (solida sau lichida) si prin dimensiunile particulelor. Formele de precipitatii sunt: ploaia, zapada, lapovita, grindina, chiciura si virga. Factorii care influenteaza formarea fulgilor de nea sunt: temperatura, curentii de aer si umiditatea aerului. Toti acesti factori contribuie atat la forma cat si la marimea fulgului de nea. Oamenii de stiinta din Maryland, folosindu-se de un microscop electronic „inghetat”, au realizat fotografii inedite, macro, ale fulgilor de nea.
Secrete „inghetate”
Ei au analizat apoi toti fulgii de zapada stransi in „banca de zapada” ajungand la concluzia ca zapada naturala este mai rigida si are structuri mai variate fata de cea artificiala, insa mai important decat aspectul lor este modul in care afecteaza viata. „Informatiile aflate in urma studiului structurii fulgilor de nea sunt vitale pentru cateva domenii ale stiintei si pentru activitatile vietii de zi cu zi” – explicau specialisti ai laboratorului Electron and Confocal Microscopy. In imaginile surprinse de oamenii de stiinta s-a putut observa ca fulgii de zapada au o structura mult mai complexa si mai rigida decat se credea pana acum. Cercetatorii au realizat acest studiu pentru a determina rezervele de apa din SUA dar si pentru a putea gasi o modalitate de a preveni inundatiile.
Complexitatea cristalelor efemere
Fulgii de nea sunt combinatia multor cristale de gheata, insa formele pe care le iau sunt de o complexitate incredibila. Kenneth Libbrecht, studiind compozitia si forma multor fulgi de nea din locuri diferite a descoperit ceva senzational, si anume, faptul ca locatia este foarte importanta. Iata cum explica renumitul fizician, seful Departamentului de Fizica de la Institutul de Tehnologie California, acest lucru. „In Fairbanks apar uneori cristale neobisnuite din cauza ca este foarte frig. In climatele mai calde, de pilda New York, se produc, in general, cristale mai putin spectaculoase. Folosesc diferite tipuri de lumina colorata in asa fel incat structura de gheata functioneaza ca un sistem de lentile foarte complex care reflecta lumina in diferite moduri. Cu cat lumina este mai buna, cu atat fotografiile ies mai interesante.” Dupa ce au cazut pe Pamant, fulgii de nea se topesc repede pierzandu-si formele definite clar inainte. Fotografiile l-au ajutat pe fizician sa descrie instabilitatea inerenta a cresterii fulgilor de nea, ceea ce altor cercetatori le-a „scapat” din vedere. Libbrecht, aplicand o tensiune electrica unui fulg de zapada, in laborator, a putut analiza mecanismul de crestere. „Aceste instabilitati sunt o descoperire noua si importanta pentru cresterea cristalelor, insa e greu de explicat”. Dupa teoriile renumitului fizician, schimbarile de forma ale fulgilor de nea ar putea oferi indicii despre problematica incalzirii globale.
Record mondial
Unul din principalele interese ale aceluiasi om de stiinta constituie intelegerea motivului pentru care se formeaza structuri diferite de fulgi de zapada. „Vreau sa stiu – spune Libbrecht – de ce obtii aceleasi forme la -2 si -15 grade Celsius, dar obtii fulgi in forma de coloane la -5 grade Celsius”. Potrivit Monhly Weather Review, cel mai mare fulg de nea cazut vreodata pe Pamant a fost observat pe 28 ianuarie 1887 la Fort Keogh, Montana, Statele Unite. El avea un diametru de 38 cm „Sub microscop, fulgii de nea sunt miracole de frumusete. Fiecare cristal e o capodopera si nici unul nu se repeta vreodata”, considera unul dintre primii artisti care a surprins imagini inedite ale fulgilor de nea, Wilson Bentley. Bucurati-va de jocul inocent al fulgilor.
IOANA FLORIA
Comentarii