Inspectie cosmica pe vremuri, NASA…

          Daca o specie suprainteligenta de extraterestri ar fi aterizat pe Pamânt cu 30 de ani în urma, cu siguranta noi le-am fi prezentat, pentru a-i impresiona, bijuteria cea mai valoroasa a civilizatiei umane, agentia spatiala NASA. Cu care însa nu ne-am mai putea lauda acum, caci câteva decizii gresite ale administratiei americane si câteva accidente tragice i-au erodat glorioasei agentii si activitatea si imaginea.

          Daca o specie suprainteligenta de extraterestri ar fi aterizat pe Pamânt cu 30 de ani în urma, cu siguranta noi le-am fi prezentat, pentru a-i impresiona, bijuteria cea mai valoroasa a civilizatiei umane, agentia spatiala NASA. Cu care însa nu ne-am mai putea lauda acum, caci câteva decizii gresite ale administratiei americane si câteva accidente tragice i-au erodat glorioasei agentii si activitatea si imaginea. Prima a fost ilogica întrerupere a „Programului Apollo”, de explorare si cucerire a Lunii, desfasurat, cu enorm succes, între 1969 si 1974 si abandonat absolut fara remuscari – chiar putem vorbi, în acest caz, de un pas ratat al lui Homo Sapiens din propria sa dezvoltare. A doua lovitura – cumplita – a venit în 1986, cu explozia navetei „Challenger”, care aproape ca l-a convins pe contribuabilul american sa trimita NASA la categoria actiunilor perdante si periculoase. Iar recentul dezastru al „Columbiei” pare sa fi fost – folosesc o expresie pur mioritica – bomboana de pe coliva zborurilor spatiale în avioane cosmice cu oameni la bord. Adaugând si prea desele ratari ale robotilor cosmici trimisi spre haurile Sistemului Solar – nava „Mars Observer”, în valoare de 1 miliard de dolari a fost pierduta în 1993, pentru ca s-au folosit, în mod pur, si simplu idiot, masuri englezesti (mile, toli) si, simultan, cele din sistemul metric; si tot în 1999 „Mars Polar Lander” a scapat de sub control si s-a prabusit pe suprafata planetei Marte – si… sa acceptam ideea ca, din pacate, NASA nu mai este ce a fost…
          Totusi, pe cerul de deasupra capetelor noastre pluteste „ISS” – Statia Spatiala Internationala – si cel putin definitivarea si întretinerea ei trebuie facuta. Rusii îsi continua activitatea cosmica, în ciuda dificultatilor financiare, Agentia Spatiala Europeana (ESA) îsi iuteste metabolismul, dau semne ca se vor implica în activitatea cosmica China, Japonia si India – asa ca nici SUA nu pot abandona cea mai profitabila activitate din viitor a omului, care este, fara dubii, cercetarea Sistemului Solar. În consecinta, iesind din amorteala (propusesera o noua generatie de aparate spatiale tocmai pentru… 2020!) administratorii NASA, cercetatorii si inginerii ei de mare calibru împreuna cu principalii lor furnizori au trecut, chiar dupa momentul „Columbia”, la conceperea unor avioane cosmice de tip nou, capabile, în vederile proiectantilor, sa transporte mai mult cargo, dar cu mai putini oameni (2-4) la bord. Va fi vorba, de fapt, de un fel de „barci de salvare” pentru „ISS” – si deducem de aici hotarârea NASA de a consolida Statia Spatiala Internationala. Astfel doua companii subcontractoare ale NASA (The orbital Science Corporation si Northrop Grumman) au reluat o idee tehnica respinsa în anii 1900, aceea a unei rachete cu aripi, numita „HL-20”, Phantom Works-Boeing lucreaza la modificarea avionului de foarte mare viteza „X-37” (25 Mach, adica de 25 de ori viteza sunetului!) iar Locheed Martin Corp a ales doua variante de lucru, un avion spatial de mici dimensiuni si o racheta de tip „Soyuz” perfectionata (recunoscând astfel ca strategia ruseasca de folosire a „bidoanelor-racheta” s-a dovedit mai viabila decât cea a dezvoltarii navetelor spatiale ultrasofisticate).
          Noua flotila va iesi la lucru, probabil, în jurul anului 2012. Pâna atunci NASA, ramasa cu doar 3 din vechile navete, le pastreaza la sol pâna la elucidarea cauzelor accidentului „Columbiei”. Dar în strategiile cosmice care se tes se strecoara, din ce în ce mai persistent, ideea ca nu astronauti, adica oameni în carne si oase, trebuie trimisi în cosmos, ci roboti din ce în ce mai perfectionati, dotati cu „ochi” si „urechi” care sa cuprinda, sa observe si sa transmita acasa cât mai multe date. Este mai ieftin si mai sigur asa… Dar când te gândesti ca în urma cu nici trei decenii, eram, toti, atât de siguri, ca în anul 2000 omul va pune piciorul pe Marte…