Aurorele boreale si cele australe, fenomene naturale optice ce ne ofera feericul dans de lumini multicolore, succeda exploziilor solare sau au loc simultan cu acestea, in cea mai mare parte.
In acest sens, australienii au o zicala… meteorologica oarecum ciudata: „Cerul de seara rosu e bucuria pastorului, cerul rosu al diminetii e o amenintare pentru pastor.”
Explicand ideea, roseata cerului in amurg arata ca a doua zi va fi vreme frumoasa si insorita, in timp ce rosu in zori indica vreme cu ploi si furtuni. De precizat ca nuantele cromatice ale cerului – de albastru, rosu sau orice alta culoare – sunt determinate de modul in care lumina soarelui este raspandita in atmosfera Pamantului.
Lumina albastra este „imprastiata” mai mult decat lumina rosie, motiv pentru care la pranz, intr-o zi frumoasa, cerul este albastru. La rasarit si la apus insa, Soarele se afla jos, spre linia orizontului si lumina trebuie sa parcurga o distanta mult mai mare prin atmosfera pentru a ajunge la noi. Lumina albastra raspandita prin aceasta arie mai mare din atmosfera, lasa mai multe componente rosii si galbene ale spectrului de lumina sa ajunga la ochi.
Daca in aer sunt prezente si alte particule, cum ar fi praful si fumul, aceasta diferenta de imprastiere intre lumina albastra si cea rosie este si mai mare. Inseamna ca un apus de soare fumuriu poate parea chiar mai rosu decat de obicei. Un apus rosu indica presiune inalta (timp placut, cer senin), ceea ce vesteste vremea frumoasa.
Aurora polara nu spune prea multe despre vremea terestra, caci este o manifestare vizuala a „vremii spatiale”. Sintagma se refera la evenimente naturale dincolo de atmosfera Pamantului, care au impact asupra mediului spatial apropiat de Pamant. Principala sursa de „vreme spatiala” este Soarele, care e atat de fierbinte, incat plasma de inalta energie scapa din campul sau gravitational, formand ceea ce numim „vanturi solare”. Aurorele din emisfera sudica – cunoscute sub numele de aurora australa sau „luminile sudului” – se nasc din ejectiile de masa coronala aparute cand eruptiile de pe Soare elibereaza nori uriasi de plasma in vantul solar.
Oxigenul elibereaza lumina galben-verzuie sau rosie, in timp ce azotul elibereaza lumi-na rosu inchis sau albastru. Aceste culori se pot amesteca, astfel incat lumina in nuante de violet, roz si alb poate fi vazuta clar. Aurorele se pot observa cel mai bine in regiunile cu latitudini mari, la altitudini in atmosfera intre 100 si 1.000 de kilometri.
Cerul intunecat si senin, fara poluare luminoasa si neacoperit de nori, ofera cele mai bune conditii pentru vizualizarea aurorelor in timpul unei furtuni geomagnetice.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii