Noua polemica privitoare la originea omului

          Omul se trage din maimuta sau invers?
          
          Un grup de cercetatori americani a declansat recent o noua polemica privitoare la originea omului pe Pamânt afirmând ca o mutatie genetica a fost cea care a declansat aparitia primilor oameni dintr-o anumita specie de maimute. Aceasta mutatie a facut ca craniul maimutelor sa se modifice (scurtarea maxilarului, marirea cutiei craniene) lasând mai mult loc pentru dezvoltarea creierului uman.

          Omul se trage din maimuta sau invers?
          
          Un grup de cercetatori americani a declansat recent o noua polemica privitoare la originea omului pe Pamânt afirmând ca o mutatie genetica a fost cea care a declansat aparitia primilor oameni dintr-o anumita specie de maimute. Aceasta mutatie a facut ca craniul maimutelor sa se modifice (scurtarea maxilarului, marirea cutiei craniene) lasând mai mult loc pentru dezvoltarea creierului uman. Dupa cele afirmate de echipa de biologi de la Universitatea Pennsylvania si de chirurgi plasticieni de la Spitalul de copii din Philadelphia, în ultimul numar al revistei Nature, disparitia muschilor puternici care sustineau maxilarul a permis largirea craniului si dezvoltarea unui creier cu un volum mai mare, capabil sa foloseasca limbajul si uneltele. Dupa cercetatorii din Pennsylvania, aceasta mutatie genetica s-a produs în urma cu aproximativ 2,4 milioane de ani în Africa orientala, leaganul omenirii, cum este aceasta zona cunoscuta. Primatele (maimutele) ne-umane, cum ar fi cimpanzeii, cele mai apropiate genetic de om, au si acum gena initiala. În privinta primilor oameni, este lansata ideea ca acestia au aparut pe Pamânt în urma cu 6 milioane de ani. Pentru a-si lua o marja de siguranta în fata lansarii acestei ipoteze, autorii articolului din revista Nature recunosc ca „nu sugeram ca aceasta mutatie genetica este singura care ne defineste pe noi drept Homo sapiens, dar evenimentele de evolutie sunt extrem de rare. La mai bine de doua milioane de ani de la aceasta mutatie, creierul practic si-a triplat volumul. Acest eveniment este teribil de intrigant”. Nu numai intrigant, dar si contestat. Astfel, Owen Lovejoy, de la Universitatea Kent, considera polemica „contrara legilor evolutiei” si este de parere ca acest gen de mutatii, fie ele si genetice, au avut consecinte complet insignifiante. Pe de alta parte, ramân în aer o multime de necunoscute, cum ar fi datarea acestor evenimente, daca ele s-au produs cu adevarat sau care e legatura dintre slabirea muschilor maxilari si marirea cutiei craniene, precum si misterul aparitiei limbajului într-un creier cu un volum fie el si triplat.
          Dar polemica nu este axata doar pe dovezi stiintifice, ci relanseaza o polemica mai veche, cea dintre creationisti si evolutionisti. Chiar daca unii creationisti cred ca acceptarea evolutiei înseamna refuzul „lucrarii lui Dumnezeu”, observatiile lor sunt uneori de luat în seama.
          
          Sunt maimutele fosti oameni?
          
          Scott M. Huse este autorul unei carti intitulate „Collapse of Evolution” (Prabusirea Evolutiei) în care demonstreaza, „cu fapte stiintifice, ca evolutionismul este o frauda”. Si nu doar evolutionismul, ci si datarea radioactiva a fosilelor (care a dus la rezultate complet eronate). În capitolul 7 al cartii, dedicat antropologiei, Scott M. Huse pune la îndoiala expresia „maimuta-om” aleasa de cercetatori pentru a demonstra evolutia omului din maimuta, demonstrând ca „omul din Nebraska”, „omul din Piltdown”, „omul de Neanderthal” sau celebrul schelet „Lucy” sunt, la un loc, niste falsuri stiintifice. E drept, maimutele ne seamana tulburator de mult, fapt ce i-a facut pe cercetatori sa vada aici o evolutie în acest sens.
          Dar asemanarile atât de socante, cum ar fi plasarea ochilor, forma urechilor, a mâinilor, gestica, mersul, comportamentul fata de progenituri si de femela, mâncatul, atentia aproape umana cu care maimuta priveste mediul înconjurator, folosirea uneltelor, toate acestea pot fi privite si invers. Faptul ca maimuta ne seamana atât de mult, spre deosebire de restul animalelor, poate sa semnifice faptul ca ele ar putea fi un fel de urmase ale omului. Admitând ca a existat o civilizatie umana avansata, mult mai veche decât cea mai veche cunoscuta oficial, sa spunem acum 100 milioane de ani sau doar acum un milion de ani, care a disparut în urma unei catastrofe naturale sau în urma unei dezastru datorat avansului tehnologic la care ajunsese, e posibil ca putinii supravietuitori sa fi coborât, dupa o mie sau doua mii de ani si în lipsa tuturor înzestrarilor care definisera civilizatia, la nivelul unor fapturi care s-au retras în paduri si în pesteri pentru a supravietui, devenind „maimute”. Apoi, fara ca acest lucru sa fie dovedit înca, o noua civilizatie umana (sau chiar mai multe) sa se fi dezvoltat de-a lungul timpului traind alaturi de „fostii oameni”, maimutele. În fond, stim ca civilizatia actuala nu e mai veche de 10.000 de ani, dar e greu de crezut ca suntem singura civilizatie în istoria, daca ea e adevarata, de 4,5 miliarde de ani a Pamântului. Asa cum, logic, putem admite ca sunt miliarde de civilizatii în Univers, identice cu a noastra, de ce nu am admite ca au existat pe Pamânt mai multe civilizatii avansate întinse pe parcursul a mai multor milioane de ani? În fond, diferenta dintre noi si maimute poate fi redusa la lipsa corzilor vocale, atrofiate pentru totdeauna la maimute, motiv pentru care orice încercare de a face o maimuta sa vorbeasca a dat gres. În acest caz, cercetarea ar putea cauta alte drumuri, mult mai promitatoare.