De la imperativul supravietuirii si al apararii teritoriului de locuit, de procurare a hranei si de perpetuare a speciei, omul a trecut relativ usor – si, am spune, poate cu usoara malitie, simultan si direct proportional cu dezvoltarea ratiunii, a gândirii logice – la dorinta de a domina, de a aduna cât mai mult, de a-si impune vointa si forta asupra semenilor, la setea de putere, care azi a devenit destinul tragic al omenirii.
Din asemenea izvoare, unele dintre ele fara îndoiala realmente valoroase, vitale pentru dezvoltarea civilizatiei umane, s-au nascut si imperiile. Mai mari sau mai mici. Dintre acestea, cel putin manualele de istorie ne-au învatat despre glorioase si acaparatoare, civilizatoare si sângeroase imperii ce au ravasit planeta de-a lungul mileniilor: fabulosul imperiu chinez, cel roman, otoman, tarist, dar si imperiile „cu fata umana” cunoscute sub alte nume, cladite de britanici, francezi, americani, spanioli, portughezi si asa mai departe. Exista totusi si vestigii ale unor imperii mai degraba anonime pentru noi, cei de azi, însa nu mai putin glorioase la vremea lor. Toate având una si aceeasi soarta: transformarea, mai devreme ori mai târziu, în cenusa si pulbere…
Imperiul Akkadian (2334 î.Ch.- 2083 î.Ch.) era centrat pe orasul Akkad si împrejurimile lui, în Irakul antic. Statul akkadian a fost predecesorul statelor etnice ale Babilonului si Assyriei, iar apogeul dezvoltarii sale în perioada sus-mentionata e considerata uneori prima manifestare a unui imperiu din istoria actualei civilizatii umane.
Califatul Omeyyad (661-750) a avut o existenta scurta ca imperiu, dar extrem de tumultuoasa, din care se-ntelege ca razboaiele si masacrele nu au lipsit. Din considerente religioase, dar si în numele unei razbunari de amploare, acoperita cel mai frecvent cu ideea de justitie, în intentia de a pune stapânire pe cât mai multe teritorii, Omeyyazii – dinastie de califi, care aveau drept strabun un unchi al Profetului Mahomed – au ajuns pâna în Damasc, unde si-au stabilit capitala, fondând cel mai mare stat musulman din istorie, care se întindea de la fluviul Indus pâna în Peninsula Iberica. Omeyyazii au fost rasturnati de la putere de abassizi, care au instaurat un ideal între religie si drepturile omului.
Dinastia Qing (1890-1912). Revendicându-si originile din defuncta Dinastie Jin, Dinastia Qing a cucerit întreaga China în 1644, domnind pâna în 1912. Ea a fost fondata de clanul Manchu Aisin Gioro în nord-estul Chinei de astazi (Manciuria), iar faimosul „ultim împarat”, copilul înlaturat de comunisti de la putere, transformat si în personaj de film hollywoodian, s-a numit Aisin Gioro Pu Y.
Imperiul Mughal sau Moghol (1526-1858) nu trebuie confundat cu mai vechiul Imperiu Mongol (1206-1368) fondat de teribilul Gengis Khan. Cel dintâi a ajuns la un moment dat sa acopere chiar cea mai mare parte din subcontinentul indian. În 1707 a intrat într-un declin lent, iar dupa asa-numita revolta a cipailor (1857-1858) britanicii l-au exilat pe ultimul împarat moghol, pâna atunci suveran cu puteri depline al Indiei.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii