Trubadurii Xeremia

           În piata din fata catedralei din Strasbourg, deci în inima Europei, se întâmplã minunile cu care marile orase îi întâmpinã pe rãtãcitori: muzicanti ambulanti, vânzãtori de dulciuri si suveniruri, acrobati si cãlugãri cersetori – acelasi talmes-balmes de pe vremea orasului medieval, semn cã lumea nu s-a schimbat deloc.
           Lumea totusi se schimbã, ne explicã într-un colt al pietei un bãtrân trubadur uscãtiv, dar noi trebuie sã-i pãstrãm frumusetile vechi – si din bagaje scoate, pentru noi, obiecte muzicale care de care mai ciudate, pune degetele pe corzi si picurã sunete sau le duce la gurã si susurã peste piatã gingase sonuri stranii.

           În piata din fata catedralei din Strasbourg, deci în inima Europei, se întâmplã minunile cu care marile orase îi întâmpinã pe rãtãcitori: muzicanti ambulanti, vânzãtori de dulciuri si suveniruri, acrobati si cãlugãri cersetori – acelasi talmes-balmes de pe vremea orasului medieval, semn cã lumea nu s-a schimbat deloc.
           Lumea totusi se schimbã, ne explicã într-un colt al pietei un bãtrân trubadur uscãtiv, dar noi trebuie sã-i pãstrãm frumusetile vechi – si din bagaje scoate, pentru noi, obiecte muzicale care de care mai ciudate, pune degetele pe corzi si picurã sunete sau le duce la gurã si susurã peste piatã gingase sonuri stranii. Ne aflãm în centrul cetãtii Strasbourg, capitala Consiliului Europei. Suntem în a patra zi din ceea ce am putea numi „cãlãtoria educationalã” pe care o întreprind, în perfectã armonie, un grup de ziaristi, membri ai Asociatiei Jurnalistilor Români de Stiintã si un grup de elevi si studenti pe care firma de turism Crossline încearcã un fel de clasã mobilã de varã, douã sãptãmâni de universitate pe roti, trecând prin obiective culturale europene de mare anvergurã (tinerii au fost deja la Muzeul de Istorie a Artei si Muzeul de Stiinte Naturale din Viena si au fost primiti la Muzeul Tehnic German din München, iar de la Strasbourg ne îndreptãm spre Paris, pentru Muzeul Luvru si extraordinarul Cité des Sciences et de l’Industrie – un fel de scoalã-muzeu a secolullui XXI). Dincolo însã de ceea ce Crossline ne propune apar mici evenimente colaterale – asa a fost vizita la mãnãstirea Melk, mergând pe urmele cãrtii lui Umberto Eco, Numele trandafirului – si asa este si Strasbourgul care, dupã ce ne-a încântat cu palatele ultramoderne de unde politicienii continentului nostru încearcã sã apere pacea Europei, ne propune, iatã, un inedit moment de educatie muzicalã si de istorie. Trubadurul pe care vi-l înfãtisez simte cã are public solid si se opreste din cântat. Scoate niste pliante modeste, ni le întinde si se prezintã: este membru al ansamblului medieval Xeremia si, împreunã cu alti fanatici ai muzicii medievale încearcã sã convingã europenii sã nu-si uite rãdãcinile. Doar resturi, firimituri ne-au rãmas din muzica ce se fãcea pe la marile curti si prin centrele cetãtilor, înainte de secolul X, se plânge muzicantul. Dar, din veacul XI, o datã cu aparitia trubadurilor, stim mai mult despre inima lumii de atunci: de la Guilhem din Aquitania, primul trubadur cunoscut de istorie, au urmat douã secole de muzicã, rãspânditã de urmasii lui Guilhem – mai mult de 350 de rãtãcitori, probabil, toti avându-si însã baza în Pays de l’Oc, în Franta – si preamãrind simbolurile si întâmplãrile vremii lor: Pe Dumnezeu, Sfânta Fecioarã, sãrbãtorile, dragostea, rãzboaiele. Dupã numai douã secole, din pãcate, arta lor s-a stins, ne informeazã trist urmasul lui Guilhem de Aquitania, dar din frânturile de istorie eroicã rãmase, noi, ansamblul medieval Xeremia, încercãm sã reconstruim parfumul muzicii acelor veacuri si astfel sã cultivãm rãdãcinile viitorului în Continentul Europa, schimbã el, brusc, tonul.
           Apoi îsi reia, sub ochii nostri, instrumentele, prezintã si altele, nemaivãzute, le însir numele pentru curiosi si pentru parfumul cuvintelor: cromarnã, flaut cu cioc, nai, galubet, cornemuzã, guiternã, luth, rebec, orgã micã, harpã, chaleimie, vielã cu arcus, dulcimar, tambur cu corzi, psalterion, clavecin, derbuka, socquebutã, chifonie, organistrum, vielã cu roatã, corn-sarpe – 20 de asemenea splendide unelte vechi au fost refãcute si îsi picurã acum sunetele peste multime de curiosi, asa cum vor fi fãcut, pe vremuri, la marile curti ale regelui si printilor medievali.
           Muzicienii de la Xeremia au programe pe care le „plimbã” prin întreaga Europã: – „Trubaduri si truveri”, „Evul Mediu îndrãgostit”, „Întâlniri muzicale între Orient si Occident”, „Timpul cruciatilor”, „Cântece gregoriene”, „Imagine medievalã” – pe la concerte care au strâns enorm de multã lume, în Austria, Marea Britanie, Italia, Germania, Ungaria, Elvetia, Olanda, Liban, Cipru, Slovenia, China, Tunisia, Maroc, Arabia Sauditã, Canada, India, Libia, Qatar, Antile. Muzicienii-istorici Phillipe Curt si Robert Ressicaud sunt animatorii superbei initiative, le dau si adresa, pentru cã eu cred cã orice Conservator si orice scoalã de la noi îi poate contacta, în ideea cã initiativa lor poate fi, în viitor, urmatã si de muzica popularã româneascã, capabilã de globalizare, cred eu, mai repede decât alte ramuri ale culturii noastre. Deci Xeremia, 10 av. Paul Delarme 69580 Sathonay-Camp, France, tel: (33)0478237621, fax: (33)0472271589 – scrieti-le, telefonati-le si, de ce nu, invitati-i pe trubaduri si la noi!