Expozitia-manifest „Zeii de împrumut ai Vienei. Martori împietriti”, vernisata la Muzeul National al Banatului (MNB) din Timisoara (Str. Martin Luther, nr. 4), invita publicul la o calatorie prin mitologia Antichitatii, printre personajele fantastice ale panteonului zeitatilor grecesti si romane, unde vor putea descoperi peste 100 de fotografii de arta si document, realizate de fotograful de arta si teatru Christine de Grancy.
Expozitia-manifest, care va putea fi vizitata pâna pe 29 martie 2026, atrage atentia, într-un mod inedit, nu doar asupra esteticului arhitectural, ci mai ales asupra importantei care trebuie acordata pastrarii patrimoniului cultural.
Pasind în Mansarda MNB, aflam ca Christine de Grancy a urcat într-o zi a anului 1975 pe platoul teatrului din Viena si a descoperit o adevarata epopee, urmarind lucrarile monumentale amplasate pe acoperisurile din jurul Teatrului, al Parlamentului, al Primariei, al Palatului de Justitie si al altor institutii din jur, creând adevarate naratiuni fotografice.
Rasfoind cataloagele cu fotografii, itinerariul ne poarta într-o calatorie fabuloasa, într-un tur al Vienei imperiale, „pe acoperisuri”, pe parcursul careia îi descoperim, între altii, pe impunatorul zeu al vântului de Nord, Boreas, de pe cladirea teatrului (Burgtheater), care acopera magnific sistemul de curatare a aerului din subsolul cladirii, alaturi de Apollon, zeul artelor frumoase, pe zeita Artemis/Diana, a vânatorii, de pe acoperisul Parlamentului sau zeita Nike, simbolul Victoriei, pâna la Pallas Athena/Minerva, zeita întelepciunii sau Ares/ Mars, regele razboiului, puternic si distrugator, ori Atlas.
Andrei Popov, director adjunct si ofiter de presa al Forumului Cultural Austriac din Bucuresti, a declarat ca acest „popor de piatra” al zeitatilor este absolut nevazut de catre turisti, chiar si de catre vienezii de rând, dar care nu au cheile de la usile ce pot conduce pe acoperisurile palatelor si edificiilor emblematice ale Vienei.
„Este un proiect foarte interesant, demarat la intersectia dintre arta documentara istorica, chiar semiologie si antropologie, în anul 1975, când Christine de Grancy, una dintre cele mai remarcabile fotografe de arta ale lumii, a urcat pe acoperisul Burgtheater, sa vada unde duce o gura de aerisire. Si a descoperit atunci ca unul dintre capetele tubului de aerisire care deservea sala se gasea în pâlnia zeului Boreas, o reprezentare a zeului Boreas, vântul de Miazanoapte, care se afla în continuare pe acoperisul Burgtheater.
De aici a început aceasta explorare a acoperisurilor. Ea a urcat pe aceste edificii pâna prin 2020, explorând permanent noi teritorii si adaugând fotografii noi la acest proiect. (…).
Aceasta este o expozitie care a calatorit foarte mult prin Europa si prin lume, este o expozitie – manifest.
Manifest atât pentru o anumita abordare a lumii, în favoarea unui patrimoniu si a salvarii unui patrimoniu, dar si un manifest pentru oameni, pentru ca toate elementele acelea fotografiate spun o poveste legata de un timp politic, de un timp social, de un timp artistic, de un timp în care oamenii aveau sau întretineau diferite alte relatii decât cele pe care le avem noi, între noi, în cadrul unei societati, în momentul de fata. Si este extrem de interesant sa vezi modul în care evolueaza partea aceasta istorica – vorbim despre secolul XVIII pâna în timpurile prezente –, ce însemna puterea pe vremea aceea si ce înseamna astazi”, detaliaza Andrei Popov.
El explica de ce vorbim despre „zei de împrumut” ai Vienei: pentru ca toate acele figuri vin din mitoogia greaca si din mitologia romana.
„Practic, niciunul dintre acei zei nu are nimic de-a face cu mitologia sau cu imaginarul cultural al popoarelor germanice. De aceea este foarte interesant sa vedem, de exemplu, care sunt ratiunile pentru care pe acoperisul Parlamentului din Viena se afla Nike reprezentata de opt ori, în diferite moduri, pozitii si situatii. Faptul ca o avem pe Pallas Athena pe o cladire din centrul Vienei este ceva destul de inedit. Ori, fie ei si împietriti, totusi, acesti zei transmit un mesaj. Ei sunt mai mult decât niste simboluri care tin de un anumit imaginar, de o anumita epoca. Toate aceste statui vorbesc, cât se poate de concret, despre statut, despre putere si despre niste raporturi între societate si clasa conducatoare”, subliniaza Popov.
Acesta remarca faptul ca si în Timisoara, „Mica Viena”, regasim astfel de statui pe cladirile de patrimoniu, ridicate în perioada stapânirii Curtii de la Viena, care însa sunt în pericol de a se prabusi si de a fi pierdute.
NICUSOR DINCA
Comentarii