Undeva, în Europa, Liviu Ioan Stoiciu

          Daca o sa ai rabdarea sa cauti acul în carul cu fân, undeva, în Europa, o sa dai si peste Liviu Ioan Stoiciu, e drept, mai la sud-est: poet tumultuos si prozator, din când în când. De curând, la Iasi, i-a aparut romanul „Undeva, la sud-est (într-unu-s doi)”, o încercare de a retrai o fosta iubire care s-a stins ca un foc de paie.

          Daca o sa ai rabdarea sa cauti acul în carul cu fân, undeva, în Europa, o sa dai si peste Liviu Ioan Stoiciu, e drept, mai la sud-est: poet tumultuos si prozator, din când în când. De curând, la Iasi, i-a aparut romanul „Undeva, la sud-est (într-unu-s doi)”, o încercare de a retrai o fosta iubire care s-a stins ca un foc de paie. Avertismentul este ca nici o iubire nu poate fi un foc de paie, de vreme ce dupa ani si ani ea devine subiectul unui roman, o „carte-mormânt”, cum o numeste autorul. Un chinez a spus ca „daca omul n-ar iubi pe nimeni, ar fi invulnerabil”, butada pe cât de frumoasa, pe atât de neadevarata, câta vreme omul este o fiinta vulnerabila prin definitie. Cel mai bun exemplu este scrisul. Pretextul acestui roman, ne spune Liviu Ioan Stoiciu, sunt însemnarile din 1988 ale unui oarecare Gheorghe Ispas, care a pus pe hârtie însemnari grabite, legate de amintirile unei iubiri de tinerete, pe vremea când înca nu împlinise 25 de ani. Cum omul are acum în jur de 40, pretextul nu e rau. Cum banuiesc ca în spatele lui Ghe Ispas se ascunde Liviu Stoiciu, îi dau crezare atunci când spune ca a citit acele însemnari dupa alti 12 ani si ca s-a hotarât sa construiasca un roman ca o unica avere si ca un ultim dar. Asa a iesit „Undeva, la sud-est”, un roman de dragoste în care mai importanta decât anecdotica iubirii este re-trairea prospetimii apuse discret o data cu înaintarea în vârsta. Asa spune si autorul: „În tinerete, Ghe (autorul consemnarilor) era plin de sensibilitate, nu ca azi, la aproape 50 de ani, când se simte uzat de tot. Cât avea pe atunci? Pâna în 25 de ani…” Si asta n-ar fi nimic, dar romanul alterneaza calvarul unei casnicii în care sotii au ajuns doua statui goale si reci, cu fiorul irepetabil al iubirii din tinerete. Mai mult, sunt alternate în roman clipele de deznadejde ale unei vieti traite aproape degeaba, cu momentele de neuitat ale iubirii din tinerete. Ghe, asa cum spuneam mai sus, are multe din datele lui Liviu Ioan Stoiciu, romanul fiind unul autobiografic. Autorul s-a nascut în 1950 (ca si personajul Gheorghe) în comuna Dumbrava Rosie (canton CFR). Copilaria si-a petrecut-o la Cantonul 248, Halta CFR Adjudu Vechi (la 2 km de comuna Adjudu Vechi si la 4 km de orasul Adjud. Aici ajunge împreuna cu parintii. Se apropie de oras o data cu trecerea anilor. Scoala o face în comuna, iar adolescenta si-o petrece în oras. Penduleaza în anii de facultate (filologie si filozofie) între Baia Mare, Bucuresti si Cluj. În general, fire inadaptabila, asa cum va fi si dupa Revolutie. Câteva meserii, o boema si câteva tentative de „sinucidere”. Casatorindu-se, ajunge în 1975 la Focsani, lasând Adjudul în urma. Dupa 1990, putea ajunge om politic, dar renunta. Dupa ce a fost înscaunat, ca revolutionar, în fruntea judetului, presedinte al CFSN/CPUN Vrancea, membru al Parlamentului provizoriu, alege sa se retraga din functie pe 5 martie 1990. Lasa politica, pentru a se dedica literaturii si pentru a ajunge în Bucuresti, la nou înfiintata revista „Contrapunct”, unde va fi redactor-sef. Dupa un an de zile renunta si la acest post, pentru a se transfera ca redactor la revista „Viata Româneasca”, unde lucreaza si astazi, parând a-si fi gasit linistea de care avea nevoie pentru a scrie – 8 carti de poe-zie si trei romane, „Undeva, în sud-est” fiind ultimul. Proza lui anecdotica este hranita mult din munca de publicist (la ziarul „Cotidianul”), o munca „de supravietuire” care îi permite lui Liviu Ioan Stoiciu sa se poata gândi si la cartile de literatura.