Cautat atât pentru aplicatiile civile cât si militare, uraniul a suscitat interesul, înca de la descoperire, mai mult decât oricare alt metal. Raritatea sa, valentele multiple si, nu în ultimul rând, periculozitatea acestui metal atipic, au dus, chiar pâna în zilele noastre, la o competitie internationala acerba pentru procurarea lui.De ce este pretios?
Uraniul este un metal alb-argintiu ce se gaseste în mod natural în zacaminte de concentratie redusa în sol, roci si apa. Când este prelucrat si rafinat se prezinta sub forma unui metal radioactiv, dar cu duritate mai mica decât a otelului. Descoperit în anul 1789 în mineralul plehbenda de catre Martin Henrich Klaproth, care i-a dat si numele dupa planeta Uranus, acesta a fost izolat de Eugene-Melchior-Peligot, pentru ca proprietatile sale radioactive sa fie depistate în 1896 de Antoine Becquerel. Se stie ca uraniul este folosit drept combustibil în industria energiei nucleare si în industria militara. Mai putin cunoscut este faptul ca acest metal este întrebuintat pe post de colorant în sticla de uraniu, producând tente de culoare, de la portocaliu pâna la galben lamâios, în arta fotografica si poate fi utilizat pentru fabricarea filamentelor lampilor sau în industria de pielarie si a lemnului (pentru vopsire) dar si în microscopia electronica si pentru datarea radiometrica a rocilor.
Insa, cea mai spectaculoasa si periculoasa aplicatie a avut-o si înca o mai are în industria militara, unde a creat dezastre si multe animozitati între marile puteri. Fiind principala materie prima pentru producerea energiei nucleare, astazi, când lumea actuala se bazeaza tot mai mult pe centralele nucleare pentru a-si asigura independenta energetica, oamenii de stiinta îsi pun întrebarea, fireasca, de altfel: cât vor mai ajunge rezervele de uraniu? Un raspuns a venit din partea Agentiei Pentru Energia Nucleara din Stale Unite care, prin estimarile facute, considera ca rezervele de uraniu ale planetei ar ajunge înca 230 de ani.
O noua forma de uraniu si bacterii ce pot neutraliza substantele nucleare
Preocupati si interesati de combustibilii nucleari ai viitorului, cercetatori de la Los Alamos National Laboratory au creat nitrura de uraniu, o molecula studiata de multi oameni de stiinta, dar prezentata în recentul studiu publicat în revista Nature Chemistry.
Aceasta nu numai ca poate fi folosita drept combustibil nuclear, ci poate creste si eficienta combustibililor fosili. „Nitrurile sunt candidati ideali pentru combustibilii nucleari ai viitorului, dar si-ar putea gasi aplicatii în multe activitati industriale, gratie abilitatii lor de a rupe legaturile dintre atomii de carbon si oxigen”, a explicat Jaqueline Kiplinger, unul dintre participantii la studiu. Pe de alta parte, unii oameni de stiinta de la Universitatea din Missouri (SUA) sustin ca exista anumite bacterii ce pot transforma metalele radioactive, precum uraniul, în substante inerte, ceea ce le face utile în decontaminarea unor zone poluate radioactiv.
Cercetatorii se concentreaza asupra selectionarii unei tulpini bacteriene rezistente la concentratii mai mari de oxigen si asupra întelegerii mecanismelor celulare care ofera bacteriilor respective capacitatea de a coroda metalele. Judy Hall, profesor la amintita universitate, studiaza câteva specii de bacterii biocorozive care au capacitatea de a modifica solubilitatea unor compusi metalici. Se pare ca aceste bacterii vor putea „ataca” uraniul si-l vor transforma în uraninit, o substanta aproape insolubila.
Pâna la punerea în practica a noilor descoperiri, folosirea uraniului, mai ales în industria militara, ramâne un pericol greu de evaluat.
IOANA FLORIA
Comentarii