Exista o gena a violentei? Geneticienii înca sovaie sa dea un raspuns pertinent la aceasta întrebare. Este agresivitatea înnascuta sau este dobândita în cursul vietii? Analizele neorofunctionale ale creierelor criminalilor nu dezvaluie particularitati care sa ajute la depistarea timpurie a tendintelor ucigase. Suntem, în consecinta, sclavii unor devieri comportamentale imprevizibile?
Recorduri inumane
Arhivele criminalitatii au înregistrat de-a lungul secolelor cazuri incredibile, reprezentând recorduri ale inumanitatii faptasilor. In top se afla indianul Behram, care apartinea sectei Thugs si care a strangulat cu o esarfa rituala 931 de persoane, între 1790 si 1840! Contesa maghiara Erzsebet Bathory (decedata în anul 1614) este creditata cu 650 de victime! Intre 1948 si 1963, seful de banda columbiana Teofilo Rohas a ucis 592 de oameni… "Oare acest trio de criminali cu un numar urias de victime în "palmares" au omorât cu sânge rece, sau erau niste dezechilibrati? Exista în codul lor genetic o gena a violentei?", se întreaba John Derimore, specialist de la Institutul National al Sanatatii din Maryland, SUA.
Raspunsurile la aceste întrebari se afla, deocamdata, pe terenul ipotezelor. Genetica tinde sa asocieze presupusa gena a violentei cu gena schizofreniei si cu spectaculoasa gena a curajului (care s-ar situa pe cromozomul 13 si care ar dicta "calmarea activitatii hipotalamusului"!), dar toate trei se afla în faza de " cautari înfrigurate". Cercetatoarea franceza Yvonne Malherbe compara aceste framântari în a elucida agresivitatea criminala cu marea controversa legata de sanatatea mentala a sinucigasilor, la care instinctul firesc al vietii (libido) se metamorfozeaza în instinctul mortii (destrudo): sunt acestia în delir de paranoia sau sunt perfect lucizi în momentul fatal?
Nu se poate spune cu certitudine. {i totusi, violenta criminala are un numitor comun în ceea ce priveste aspectul ei biologic: nivelul scazut al neuromediatorului serotonina, secretat de neuronii trunchiului cerebral median.
Mediul social, suspectul principal
Un mediu social frustrant, experimentat înca din copilarie, este vinovat în proportie de peste 50 la suta de comportamentul violent. Aceasta este pozitia specialistilor care nu vor sa culpabilizeze factorul biologic (implicit mostenirea genetica) în exclusivitate. Este adevarat ca studiile americane facute în deceniul trecut, pe loturi imense de violatori, asasini si piromani, au descoperit deficiente în secretia normala nu numai a serotoninei, ci si a altor neuromediatori, precum noradrenalina si dopamina si implicit a hormonului masculin testosteron.
Însa analiza biografiei celor implicati în studiu a mai descoperit un mediu familial intoxicat cu disensiuni dure intrafamiliale, cu lipsa afectivitatii parentale îndreptata catre minor. Ulterior, frustrarilor din perioada copilariei li s-au asociat frustrarile clasice ale maturului: neafirmarea sinelui în societate si probleme insurmontabile în viata sexuala.
Factorul social pare sa prevaleze. Cum s-ar explica altfel amploarea pe care o au activitatile unor organizatii criminale. Doua exemple sunt edificatoare. Yamaguchi-gumi este o organizatie japoneza cu peste 30 de mii de membri în tara de origine. In lume exista aproximativ 90 de mii de yakusas (gangsteri) grupati în 3 mii de asociatii cu numar redus de membri. Mafia americana numara 25 de "familii" având în total 3-5 mii de membri; profitul afacerilor acestora a fost în 1986 de 75 de miliarde de dolari – declara pe atunci procurorul federal Rudolph Giuliani, fost primar al New York-ului.
Aceste organizatii au un creier (sau un grup de creiere) si numerosi executanti. Este o afacere de grup bine ierarhizat, deci ce relevanta mai are în aceste cazuri nivelul de serotonina sau noradrenalina la nivelul individului?
Tot socialul este culpabilizat si prin urmatoarea statistica din Franta: canalele private de televiziune acorda o proportie de 70 la suta din spatiu de emisie scenelor de violenta, pe când canalele publice doar 30 la suta. Stimularea vizuala a agresivitatii este un nociv factor educational. Iar scepticilor care sustin ca absenta acestor scene de barbarie moderna nu ar diminua comportamentul agresiv li se raspunde cu o sintagma devenita celebra în lumea neuropsihologilor: plasticitatea creierului.
Circuitele neuronale sunt schimbatoare în functie de excitatiile mediului. Daca la vietuitoarele inferioare (nevertebrate) se întâmpla acest lucru, fenomenul se amplifica la cele superioare. Iar legatura între social si biologic o fac alcoolul si drogurile, care deregleaza profund secretiile neuronale pozitive, de autocontrol comportamental.
Studiile asupra violentei se exprima înca în termenii probabilitatii, datorita ansamblului complex de influente socio-biologice. Cu sau fara discernamânt, cu sau fara remuscari, criminalul se automarginalizeaza ireversibil.
Comentarii