Intâlnit la noi in zonele de deal, pâna catre munte, paducelul este numit si gherghin, malai moale, maracin si chiar maces (desi inrudite, exista diferente clare intre cele doua plante). Chiar daca avem de-a face cu un arbust, are alura unui pom, datorita bogatei ramificatii a tulpinii sale si faptului ca poate ajunge la circa 10 metri inaltime. In fitoterapie, de la paducel se folosesc cu bune rezultate florile, frunzele si fructele.
Situatiile in care se recomanda preparatele de paducel sunt, in primul rând, cele legate de problemele cardiace cu substrat nervos. Se elimina astfel dereglarile cardiovasculare, se echilibreaza tensiunea (la hipertensivi) si aritmiile cardiace, sistemul nervos se calmeaza (un efect excelent este disparitia starilor de irascibilitate la femei), dispar insomniile, ca si afectiunile cardiace. Pe de alta parte, acelasi preparat ajuta la tratarea tulburarilor de menopauza si a anginei pectorale, având o influenta pozitiva si in astm.
Infuzia se prepara dintr-o lingurita de planta (flori sau fructe), la 250 mililitri de apa fierbinte. Se lasa un sfert de ora, se strecoara si, eventual, se indulceste cu miere, intreaga cantitate consumându-se de-a lungul unei zile. Tot din flori sau fructe de paducel se poate prepara si o tinctura, deseori indicata cardiacilor, persoanelor hiperexcitabile si celor cu somnul deteriorat calitativ. Pentru preparare, se folosesc 20 grame de planta, puse la macerat in 100 mililitri de alcool (60º). Se lasa zece zile, dupa care poate incepe tratamentul, cu 10-15 picaturi de trei ori pe zi, ultima doza inainte de culcare. Aceeasi tinctura, combinata cu cea de valeriana, da un preparat cu bune efecte in afectiunile cardiace de natura nervoasa (30-50 de picaturi, de trei ori pe zi, inaintea meselor principale).
Va prezentam si doua ceaiuri din amestecuri de plante, in compozitia carora intra si paducelul.
– Ceai calmant: radacina de valeriana – 1,5 parti; conuri de hamei – 1 parte; floare de tei – 1 parte; fruct de paducel – 1,5 parti. Se bea câte un pahar pe zi, având efect de sedativ al sistemului nervos.
– Ceai sedativ cardiac: talpa-gâstii – 4,5 parti; frunze si flori de paducel – 1,5 parti; radacina de valeriana – 1,5 parti; floare de tei – 1,5 parti; izma de gradina – 0,5 parti. Se bea câte un pahar, dimineata si seara, in tulburarile cardiace de origine nervoasa.
Comentarii