Orasul Havana, capitala Cubei, nu este doar un oras exotic, plin de incrâncenari politico-istorice, dar si de cântece si dansuri ci si un loc incarcat de vechi traditii. De aceea in fiecare seara, la ora noua, o salva de tun anunta inchiderea portului si a orasului in timp ce soldati imbracati in vechi uniforme evolueaza printre fortificatii. Traditia s-a pastrat pâna in zilele noastre, indiferent de culoarea politica a conducatorilor.
Cuba, descoperita de Cristofor Columb, la doua saptamâni dupa acostarea sa in America, a uimit de la inceput prin frumusetea ei. Comandantul ar fi vrut s-o numeasca Juana, in onoarea fiicei reginei, Isabela dar si-a pastrat numele Cuba dupa numele pe care i-l dadeau nativii. Orasul San Cristobal de la Havana a fost intemeiat in 1519 de Diego Velasquez si in curând s-a dezvoltat ca un mare port luând o asemenea amploare incât in 1550 a fost transformat in Cartierul general al guvernatorului insulei.
La fel de repede insa a devenit tinta a piratilor din Golful Mexic. A fost jefuit de francezul Jacques de Sores si au urmat raidurile vestitului Francis Drake. Pentru apararea orasului s-a construit in 1577 o fortareata al carei turn, Castillo de la Real Fuerza, exista si in zinele noastre. Pe turn poate fi vazut simbolul orasului, la Giradilla, o giureta cu chipul lui Inés de Bobadilla, sotia lui Herman de Soto, guvernatorul orasului.
Constructia nu si-a atins scopul pentru care a fost ridicata si, in 1589, a inceput inaltarea a inca doua turnuri: Castillo de los Tres Santos Reyes Magos del Mora si Castillo de San Salvador de Punto dar nici acestea n-au putut impiedica patrunderea flotei dusmane in fort. Orasul a fost jefuit permanent de englezi in secolul al XVII-lea si cucerit de acestia in 1762. Dupa numai un an a fost retrocedat Spaniei, in schimbul Floridei si regele Carol al III-lea a inceput constructia vestitei si impunatoarei Fortaleza de la Cabana, terminata in 1777.
In acelasi timp a fost inaugurata catedrala inceputa de iezuiti cu 30 de ani inainte. Acesta este o constructie cu o fatada baroc din clacar coraligen. Interiorul, cu o nava centrala si doua laterale, prezinta un amestec de stiluri, rezultat al numeroaselor restaurari. Altarul este minunat decorat cu aur, argint, onix, multe sculpturi si picturi de Jean-Baptiste Vermaz. Aici a fost depus initial trupul neinsufletit al lui Cristofor Columb care, in 1898, dupa ce Spania s-a retras din ultima colonie, a fost adus pe batrânul continent, la Sevilla.
Vechea catedrala, distrusa in secolul al XVIII-lea, fusese vreme de doua secole principala cladire din cea mai veche piata din Havana, Plaza des Armas. In jurul ei se defasura intreaga viata politica si militara a orasului. Aici se aflau si câteva dintre cele mai frumoase cladiri ale orasului. Printre acestea se numara Palacio de los Capitanos Generales actualmente sediul Muzeului Civic, Palacio del Conde de Santovenia si Castillo de la Real Fuerze. Unul dintre cele mai bune exemple de arhitectura cubaneza baroc este Palacio de la Secundo Cobo. Ridicat in 1722 pentru a gazdui oficiul postal, prezinta o splendida colonada si o curte interioara. In 1853 a devenit resedinta viceguvernatorului.
Din piata pornesc câteva strazi ale orasului pe care se ridica resedinte coloniale si stil art nouveau cu impresionante porticuri. Printre acestea se remarca Paseo de Marti, purtând numele eroului Independentei. Trebuie amintit de asemenea Gran Teatro din Havana, deschis in 1838 si devenit, din 1950, sediul Baletului National al Cubei.
Cea mai cunoscuta strada din oras este Malecon, intinzându-se 6,4 kilometri de-a lungul tarmului de la Castillo de la Punto pâna la varsarea râului Almendares. Prima portiune a strazii este marginita de case coloniale spaniole despre care se crede ca erau folosite pentru afaceri si negot, data fiind apropierea de port.
Vitregiile vremurilor incep sa-si spuna insa cuvântul si, in ciuda eforturilor oficialitatilor, aceste minuni ale Havanei incep sa ameninte cu deteriorarea si chiar cu totala disparitie cu toata aparenta de victorie asupra timpului, mentinuta de vechile fortificatii.
IRINA STOICA
Comentarii