Vestit pentru izvoarele sale tamaduitoare, orasul Karlovy Vary se afla in vestul Cehiei, la poalele Muntilor Metaliferi, pe malurile raului Tepla. Legenda spune ca izvoarele au fost descoperite de Carol al IV-lea, rege al germanilor si Boemiei si a Sfantului Imperiu Roman, in timpul unei vanatori de caprioare. Orasul a fost fondat in 1358 si pana in 1918 s-a numit Karlsbad. Primind privilegii generoase, mica localitate s-a dezvoltat spectaculos in Evul Mediu, dar pana in 1522 aici se faceau numai bai. In anul respectiv, un anume Wenzel Payer, doctor din Leipzig, a descoperit si alte calitati ale apei puternic mineralizate, de aici si a recomandat consumul ei ca medicament.
Din secolul al XVII-lea orasul a atras ca un magnet aristocratia din Rusia, Saxonia, Polonia si Curtea Imperiala Austriaca. Pe metereze aparea o fanfara care ii saluta in mod oficial pe toti oamenii de seama. Printre acestia pot fi amintiti Petru cel Mare si printul Meternich. Despre contele Wallenstein, eroul Razboiului de 30 de ani, se spunea ca a fost adus bolnav de guta, intr-o lectica, si a plecat calare pe un aprig armasar.
Pe langa principi si oameni politici, o serie de personalitati de prima marime ale culturii europene si universale au strabatut strazile orasului spre izvoarele miraculoase. Goethe nu s-a multumit cu calatoriile la Roma pentru a-si satisface gusturile rafinate, ci a considerat orasul cu cladiri elegante un loc pe masura exigentelor sale. A calatorit aici de 16 ori, nu doar pentru a-si ingriji sanatatea, ci si pentru a-si scalda ochii in frumusete. Cei mai de seama compozitori ai secolelor XVIII-XX au fost de asemenea atrasi de orasul izvoarelor miraculoase. Au trecut pe aici Mozart, Beethoven, Wagner, Chopin, Liszt, Grieg, Brams.
In 1759 statiunea a ars aproape in intregime, dar a fost reconstruita atent intr-o maniera eleganta. S-au ridicat cladiri impunatoare in stil rococo, empire, neoclasic si art nouveau. Unul dintre edificiile salvate si restaurate a fost Biserica Sfanta Maria Magdalena, datand din 1736.
In 1775 cofetarul Georg Pupp a deschis un hotel care si-a capatat repede reputatia unuia dintre cele mai elegante din lume.
Intrarea in statiune se face prin parcul Antonin Dvorak, la marginea caruia se ridica cocheta colonada Sadova, realizata in 1881, adevarata dantelarie in fier forjat. Pe aleile parcului trec de ani si ani turistii, care beau apa oferita inca de la inceputul secolului al XIX-lea in pahare speciale.
In Karlovy Vary exista 12 izvoare dintre care unul arunca la 14 metri inaltime o apa cu temperatura de 74ºC. Colonada Morii, intinsa pe 132 metri si inaltand 124 de coloane, este alimentata de cinci izvoare socotite dintre cele mai benefice.
Orasul a dezvoltat de asemenea o multime de fabrici de portelanuri si sticla. Cristalurile de Boemia sunt vestite in intreaga lume. De aceea exista chiar aici "Muzeul sticlei". Acestuia i se adauga – ca locuri de larg interes – Muzeul Postalionului, Galeria de Arta si o multime de biserici printre care Biserica Ortodoxa Sfintii Petru si Pavel aflata in apropierea consulatului rus.
Centrul vietii sociale il reprezinta, desigur, faimosul Pupp, cu baia romana, sala de concerte si minunata sufragerie sustinuta de coloane si luminata de candelabre de cristal. Astfel de candelabre se afla de altfel in toate hotelurile si restaurantele de lux, aliniate pe aleea de pe malul raului.
Spatiul restrans in care este amplasat orasul nu a permis extinderea unor cladiri, dar eleganta fatadelor fac din Karlovy Vary un loc de un farmec aparte, cu adevarat regesc. Fantanile cu apa carbogazoasa, aleile umbroase, vilele discrete iti reinvie in minte vremuri in care pe aici fosneau crinolinele doamnelor. Turistii zilelor noastre par incantati de acest fel de amintiri si isi gasesc repede locul la umbra copacilor, sau pe cate una din numeroasele terase fara sa tulbure cu nimic aerul aristocrat al orasului.
Din 1950 Karlovy Vary a devenit gazda unui prestigios Festival Bienal International al Teatrului, constituind inca o atractie pentru iubitorii faimoasei statiuni si ai apelor sale. Incheind aceste sumare note ne vin in minte anii in care statiunea noastra, Herculane, nu era cu nimic mai prejos decat cea de pe malul Teplei si ne gandim daca acest lucru va mai fi vreodata posibil.
IRINA STOICA
Comentarii