Fastuoasa cladire care gazduieste actualul muzeu Luvru cunoscut in intreaga lume, a fost initial un complex de constructii pe un avanpost defensiv in apropierea a ceea ce era atunci granita vestica a Parisului, de-a lungul malului Senei.
Proiectat pentru a preveni invaziile dinspre nord, arsenalul a inclus bastioane la fiecare colt, un sant de protectie inconjurator si un turn fortificat masiv, inalt de 98 de metri. Povestea a inceput la sfarsitul secolului al XII-lea, iar astazi, vizitatorii Luvrului mai pot vedea resturile unei parti din zidaria medievala a fostei cetati in Sala Basse, care dateaza din veacul urmator.
Dupa inceperea extinderii orasului si in contextul multor razboaie in care s-a implicat monarhia franceza, s-au initiat planuri ambitioase de refacere si modificare a designului initial al palatului. In 1527, Francisc I a ordonat demolarea structurii originale in favoarea unui luxos complex in stil renascentist.
Francisc I a fost un conducator renascentist iluminat; poet amator si pasionat de scris, a ajutat la standardizarea limbii franceze, a fost primul monarh european din istorie care a stabilit relatii diplomatice cu Imperiul Otoman, precum si un notoriu patron al artelor, pe care le-a cultivat. A avut o relatie stransa cu Leonardo da Vinci, convingandu-l pe artist sa se mute in Franta.
Dupa finalizarea constructiei Palatului de la Versailles, curtea regala franceza si-a mutat resedinta si Luvrul a fost abandonat. Cladirile ramase deschise au fost folosite de o serie de grupuri care au inclus pictori, sculptori si scriitori.
Dupa mai bine de un secol, constructia a fost ridicata din nou, deoarece o serie de regi bourboni au alocat bani pentru aceasta, dar si pentru valorile culturale adapostite intre zidurile sale. Odata cu inceputul Revolutiei din 1789, cu familia regala intemnitata in Palatul Tuileries, noua Adunare Nationala a decis ca Luvrul sa fie predat guvernului, pentru crearea unui muzeu national deschis publicului.
Exista nenumarate lucruri aproape nestiute azi de catre public. Cand Napoleon a ajuns la putere, a redenumit complexul in onoarea sa, iar din teritoriile cucerite au inceput sa „curga” inestimabile opere de arta, inclusiv catre acest palat devenit muzeu. Printre exponatele ce ar fi trebuit sa aiba aici un loc de onoare s-a aflat si binecunoscutul ansamblu sculptural numit „Quadriga”, care statea deasupra nu mai putin faimoasei Porti a Brandemburgului din Berlin (reper istoric inclusiv in contextul „caderii Zidului Berlinului” din 1989). Opera era impachetata si pregatita pentru instalarea in fata Luvrului, dar a ramas intr-un depozit, pana la caderea lui Napoleon, in 1814, dupa care peste 5.000 de piese de arta au fost returnate proprietarilor lor de drept, iar cel mai mare muzeu din Paris si-a primit numele actual.
Invazia nazista din Al Doilea Razboi Mondial a marcat puternic Luvrul si tot ce insemna arta plastica din Paris. Zeci de mii de lucrari au fost atunci evacuate, dar inaltul comandament german a decis ceea ce s-a numit sechestrul Luvrului, sase sali mari ale acestuia fiind preluate, pentru a gazdui operele confiscate de la familiile franceze bogate. Dar nu a fost cel mai mare furt de arta din Paris din timpul Marelui Razboi.
Sub comanda lui Herman Goering, muzeul Jeu de Paume, din apropiere, a procesat alte mii de capodopere confiscate. Multe dintre ele au fost alocate pentru colectiile personale ale inaltului comandament nazist, in timp ce acele lucrari considerate degenerate moral (inclusiv lucrari ale lui Picasso si Salvador Dalí) au fost vandute colectionarilor non-germani sau, in cele din urma, arse in focul public de la Jeu de Paume, din 1942.
Mentionam faptul ca „Mona Lisa”, inestimabila capodopera a artei plastice din toate timpurile, are destinul strans legat de Luvru, odi-seea tabloului incepand cu prietenia sus-amintitului rege Francisc I cu genialul Leonardo da Vinci, la capataiul caruia monarhul s-ar fi aflat in ultimele ceasuri ale artistului.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii