Considerat unul dintre cele mai frumoase orase din Asia, orasul Samarkand din sudul Uzbekistanului este situat la poalele muntilor Tianshan, la o altitudine de 719 metri, in valea fertila a raului Zeravsan. Mentionat documentar din secolul IV i.Hr. avea numele Maracanda si era capitala provinciei Sogdiana.
In 329 i.Hr. este cucerit de Alexandru cel Mare iar in mileniul I d.Hr. este ocupat rand pe rand de turcii din Asia Centrala, de arabi, de Samanizii din Iran, dupa care devine o cetate vasala pentru califii Anasizi din Bagdad. Turcii selgiucizi ocupa orasul in 1130 si-l numesc Seljuk, apoi acesta este cucerit de mongolii nomazi kara khitai, si, in 1220, de mongolii condusi de Gengis Han, care il si distruge in mare parte. Devine apoi capitala Imperiului Mongol al lui Timur Lenk, fiind ocupat de acesta in 1370. In 1500 este cucerit de uzbeci, un popor de origine turca si in 1868 de rusi.
Este unul dintre cele mai importante orase din republica Uzbekistan si, cu siguranta cel mai incarcat de traditii. Uzbecii l-au numit Samarkand, combinand doua cuvinte: „samar”, insemnand „fertil” si „kand” insemnand „asezare”. In primul mileniu d.Hr. orasul a fost un important punct de oprire pe Drumul Matasii, dezvoltandu-se rapid, avand strazile pavate si depozitele pline de matase, mosc, covoare, blanuri si chiar tineri sclavi turci, care se vindeau in piata centrala.
In Evul Mediu a devenit un important centru cultural, Orientul si Occidentul facand schimb de cunostinte prin intermediul negustorilor care isi impartaseau, printre altele, si rezultatele descoperirilor geografice. Totodata, cu totii luau act de noile curente filozofice si artistice. In jurul anului 751 aici se fabrica hartie, dupa tehnologia importata din China, din care, apoi, confectionau dictionare si carti de mare valoare, cum ar fi tratatul lui Ibn Sina, cunoscut in Apus sub numele latinizat Avicenna.
Timur Lenk (Timur Schiopul) a facut din Samarkand nu doar centrul imperiului sau ci si cel mai frumos dintre orasele Asiei. El a instaurat insa un regim de teroare si arhitectura unitara si eleganta a orasului a fost realizata varsandu-se rauri de sange. Au fost adusi cei mai de seama arhitecti, mestesugari si artisti si s-au ridicat moschei si medrese (scoli religioase), palate si caravanseraiuri. Populatia a fost stramutata fara mila, casele din centrul orasului au fost demolate si in locul lor a fost ridicat bazarul acoperit, important pentru schimburi intre Est si Vest.
Moscheea Bibi Chanym a fost construita in memoria mamei sotiei sale favorite. Au lucrat la ea 500 de pietrari care vreme de cinci ani au slefuit blocurile uriase de piatra aduse permanent de cate 95 de elefanti. Rezultatul a fost o adevarata minune: o constructie cu porti rectangulare, in stil persan, cu o padure de coloane sustinand cele 400 de sali de rugaciune din jurul cupolei. In acelasi timp a fost ridicat mausoleul lui Timur Lenk destinat initial nepotului favorit. Este oprea unui celebru arhitect din Ispahan, Ibn Mahmud. Are infatisarea unui turn gros cu baza octogonala terminat cu o cupola cu caneluri stranse in varf, ca draperia unui cort. Accesul se face printr-o poarta inalta de 12 metri si inauntru se afla o sala patrata, cu patru nise boltite.
Timur Lenk a murit subit, la 69 de ani, in 1405, departe de Samarkand, intr-o campanie prin care voia sa cucereasca China. Supusii l-au adus in oras, l-au depus in mausoleu si deasupra mormantului au sapat o inscriptie continand blestemul ca orice incercare de a tulbura somnul marelui conducator sa duca la un razboi cumplit. In 1941 arheologii sovietici au desfacut mormantul si au gasit scheletul unui barbat mongoloid, cu barba rosie, oase puternice, schiop. Peste cateva saptamani Germania invada Uniunea Sovietica.
IRINA STOICA
Comentarii