Construit intre 1753-1762, Palatul de Iarna din St. Petersburg a fost martorul unor evenimente istorice epocale, incepând din secolul al VIII-lea când a fost ridicat si terminând cu secolul trecut când a asistat, la inceputul si sfârsitul veacului, la doua mari rasturnari sociale. Gazduind in zilele noastre Muzeul Ermitaj, unul dintre cele mai mari asezaminte de acest fel din lume, Palatul se inscrie pe linia resedintelor de iarna ale tarilor Rusiei. Acest gen de palate au fost intemeiate in timpul domniei lui Petru cel Mare, primul in 1711 si al doilea, opera a arhitectului Georg Matamovi intre 1716-1719. In 1732 arhitectul Bartolomeo Francesco Rastrelli a inceput lucrarile la cel de al treilea palat dar nici una dintre cele trei constructii nu a reusit sa indeplineasca dorintele suveranilor.
Cel de al patrulea palat de iarna a fost ridicat incepând din 1753, dupa ce, inca din 1650, imparateasa Elisabeta lansase dezbateri serioase in acest scop. Arhitectul Rastrelli realizase un proiect foarte costisitor in care noul Palat de Iarna il ingloba pe cel vechi. Dupa un an de munca insa el a inteles ca vechiul palat trebuia demolat, pentru ca noua constructie urma sa fie durabila si impunatoare si nu doar o extensie a celei dinainte. Lucrarile nu puteau fi terminate in numai doi ani, asa cum dorea imparateasa. Ele au continuat si in timpul razboiului de sapte ani (1756-1763) cerându-se noi si noi fonduri, multe dintre ele obtinute din taxele pe alcool si sare, dar si din impozitele impuse tavernelor din localitate.
Elisabeta a murit inainte de a-si vedea incheiata aceasta uriasa opera a vietii sale si abia in anul urmator au fost pregatite apartamentele imperiale pentru tarul Petru al III-lea si sotia sa, Ecaterina. Palatul inchide partial o curte interioara, patrulatera, si trei dintre fatadele exterioare sunt intoarse spre spatiile publice, emanând un farmec aparte si un aer impunator. Pe partea râului – orasul este asezat pe Neva – palatul prezinta o linie orizontala neintrerupta iar fatada principala este marcata de cele trei arce ale intrarii din curtea principala, imortalizate de numerosi artisti ai secolului trecut care au evocat cu emfaza asaltul Palatului de Iarna.
Elemente ale palatului anterior sunt pastrate in fatada care da spre Comandamentl Marinei. Partea centrala este flancata de doua aripi, caracteristice stilului lui Rastrelli. Fatadele sunt impodobite cu o simetrie riguroasa, includ 250 de coloane si circa 700 ferestre fara a le socoti si pe cele din curtea interioara, toate decorate in 20 de modele diferite: masti de lei, figuri grotesti. Dimensiunile orizontale ale palatului sunt puse in evidenta de un brâu care separa parterul de cele doua etaje. Deasupra cornisei se afla o balustrada care sprijina 176 de vase ornamentale si statui alegorice. In 1880 statuia de piatra de deasupra balustradei a cazut si, fiind aproape distrusa, a fost inlocuita cu statui de cupru. Cele 700 de camere au suferit modificari de-a lungul vremii dar sunt bogat ornamentate cu decoratii de lemn si tencuiala aurita. In 1837 un incendiu a distrus mare parte din interior iar restaurarile, cele mai multe facute de Giacomo Quarenghi, au fost facute in stilul eclectic al vremii. Scara de onoare, restaurata de Vasili Stasov, a ramas foarte apropiata de stilul lui Rastrelli, si in ciuda amestecului de stiluri Palatul pastreaza o unitate fara fisuri.
IRINA STOICA
Comentarii