Ridicat intr-un vechi sat – Gales – apartinând acum de orasul Saliste, din judetul Sibiu, schitul Foltea are hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”. Istoria locasului este legata de legenda izvorului din apropiere. Se spune ca in vremurile vechi când Dumnezeu si Sfântul Petru veneau pe pamânt, au poposit la umbra unei paduri si au mâncat bucatele pe care le aveau in traista. Cum le era si sete, si apa nu era de gasit nicaieri, Dumnezeu a atins stânca si din ea a tâsnit un izvor.
Sfântul Petru l-a rugat pe Cel de Sus sa binecuvânteze apa limpede si rece, astfel incât s-o transforme in mana, care sa vindece orice boala celui care va bea din ea. Dumnezeu i-a ascultat rugamintea si stirea despre puterea magica a izvorului s-a raspândit pretutindeni. In scurta vreme insa oamenii au inceput sa se certe pentru dreptul de a-si incarca tot mai multe vase, pentru a-si asigura o sanatate indelungata. Certurile au ajuns atât de vio-lente, incât Dumnezeu a retras puterea miraculoasa a apei, lasându-i numai limpezimea racoroasa.
In apropierea acestui izvor a fost ridicata o biserica de lemn, data inceperii constructiei nefiind cunoscuta. Locasul apare in documentele din 1744 care atesta ca aici a poposit un calugar, Visarion Sarai, adversar inversunat al unitarismului. Se pare insa ca schitul exista in 1740, cu mult inainte de interventia generalului Bucow. Numele calugarului Visarion Sarai „apostolul Ortodoxiei”, cum a fost supranumit, este consemnat pe placa de marmura a bisericii. Aici a trait o vreme si Sfântul Marturisitor Nicolae Opera din Saliste, praznuit pe 21 octombrie. Arestat ca dusman al Imperiului Visarion Sarai se stinge din viata in temnitele Vienei. Biserica, mai mica decât o capela, putând cuprinde doar câtiva sihastri, scapa ca prin minune de prigoana autoritatilor, ajungând intreaga in secolul al XX-lea.
Ea devenise insa neincapatoare pentru multimea credinciosilor si de aceea, intre 1922-1923, este construita biserica de piatra, in memoria eroilor cazuti in Primul Razboi Mondial. Noua biserica are hramul Sfântul Gheorghe, sfântul patron al armatei, iar viata monahala a continuat aici si in timpul perioadei comuniste, cu unul sau doi vietuitori. Intre 1992-1993 biserica a fost pictata de o fosta calugarita din Rasinari, cunoscuta sub numele de Viorica. In 1995 a fost ridicata clopotnita in care au fost montate doua clopote achizitionate in ultimii ani. In 2002 asezamântul a devenit schit de maici cu viata de obste. In incinta sa exista o casuta veche cu o chilie, in care traieste parintele Ni-codim si o alta cu doua chilii pentru maici. Biserica se afla intr-un loc retras, protejata doar de munte si de copacii din jur. Este lipsita de zid imprejmuitor, nu are nici macar un gard si singurul ei paznic este un câine ciobanesc blând.
La fântâna din apropiere se coboara pe o scara de piatra. In sat se afla o troita din piatra si lemn, inchinata eroilor români. Pe ea sunt mentionate numele a 26 de eroi cazuti in Primul Razboi Mondial si a altor 12 morti in cea de a doua conflagratie mondiala.
IRINA STOICA
Comentarii