Nascut în Philadelphia, Pennsylvania, pictorul si graficianul american Maxfield Parrish (1870-1966) a fost botezat Frederick, dar mai târziu a adoptat numele de fata al bunicii sale paterne, Maxfield, ca prenume si apoi ca nume profesional.
A început sa deseneze în copilarie pentru propriul amuzament, iar în tematica foarte complexa a operei sale se poate identifica influenta faptului ca a crescut într-o societate quakera.
Quakerii sunt o organizatie religioasa coagulata în secolul XVII, remarcati prin ideea ca nu au nevoie de biserici si preoti pentru a avea o relatie cu Dumnezeu, ci ca Dumnezeu salasluieste în fiecare persoana. Ei sunt inspirati de valorile unei diplomatii tacute, precum pacea, compasiunea, drepturile omului si iubirea.
Considerat cel mai popular artist american din secolul trecut, alaturi de Norman Rockwell (care l-a numit „unul dintre zeii mei”), este cunoscut pentru nuantele sale saturate distinctive si imaginile neoclasice idealizate. De altfel, mentionam ca o anumita nuanta de albastru cobalt, folosita de el frecvent ca un semn de particularitate, a ajuns sa fie numita „albastru Parrish”.
Parrish si-a pictat peisajele idealizate în atelier, nu contemplând direct peisajele abordate, acestea fiind adesea un compozit de elemente bazate pe fotografii din diverse locatii. El a realizat frecvent modele arhitecturale detaliate ale cladirilor din picturile sale, astfel încât sa poata studia umbrele si luminile din studioul sau si sa creeze efectele dorite.
Dovedind o adevarata genialitate în elaborarea practica a creatiilor sale, a obtinut finisajul asemanator bijuteriilor si efectele de lumina din tablouri printr-o tehnica minutioasa de aplicare a numeroase glazuri transparente peste o baza albastra, pe un fond alb aplicat pe un tip de placa nou-fabricata, cu o suprafata deosebit de neteda. Apoi, dupa ce fiecare aplicare de glazura transparenta se usca, Parrish adauga un strat subtire de lac.
Atentia scrupuloasa la detalii arata de ce a realizat doar trei sau patru peisaje pe an, fiecare fiind un spectacol tehnic de forta. Viziunile sale romantizate asupra zonei rurale din New England întruchipeaza spiritul nationalist care a caracterizat o parte considerabila din operele de arta create în al doilea sfert al secolului XX.
Nu e nevoie de o privire foarte avizata asupra tablourilor lui Parrish, pentru a oberva un lucru fascinant, o adevarata magie a cromaticii: numai limitându-ne la infinitele nuante ale cerurilor zugravite de el, deseori reflectate în oglinzi de ape, traim senzatia aproape palpabila ca nicio clipa din ceasurile zilei, niciun anotimp si niciun fenomen natural nu par sa-i fie straine acestuia.
O alchimie magistrala, ale carei taine nici macar nu mai simtim dorinta sa ne fie explicate în profunzimea structurilor ei interioare, prinde viata si vraja pe pânza, într-o nesfârsita desfasurare tematica absolut socanta. Mecanismul psiho-senzitiv cunoscut drept „vizuina iepurelui” capteaza atentia, apoi captureaza întreaga fiinta a publicului, fie el initiat sau nu în arta elementara, pentru ca în cele din urma sa si-o subjuge definitiv si neconditionat: putem descrie astfel efectul extraordinar pe care creatiile lui Parrish îl exercita asupra privitorului.
Mituri si peisaje, portrete si scene de gen, alegorii si simboluri cu substrat religios – iata doar câteva dintre aspectele abordate de artistul american, într-o neobosita cautare, poate, a sinelui profund, dar privind totul în globul de cristal al întregii civilizatii umane cunoscute.
Picturile, ilustratiile, picturile murale si gravurile lui Parrish sfideaza în multe privinte orice clasificare, desi sunt unele dintre cele mai recunoscute si îndragite opere de arta populara ale timpului lor.
Desi este asociat cu stilul „Belle Epoque” si Art Nouveau de realizare a posterelor si ilustratii, proeminent la începutul secolului trecut, opera sa este adesea asociata sau se presupune ca a influentat pe toata lumea, de la Salvador Dali si suprarealisti, la Andy Warhol (un mare colectionar al operelor sale!) si la artistii Pop, Op Art, realisti, fotorealisti si suprarealisti.
În apogeul popularitatii sale, în 1925, se spune ca gravurile lui Parrish se aflau pe peretii uneia din patru gospodarii americane. Un sondaj din acea vreme a constatat ca acesta, alaturi de Cezanne si Van Gogh, era artistul preferat printre americani…
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii