Într-o clasificare neoficiala a pictorilor de pretutindeni si din toate timpurile, exista si o „grupare” mai putin cunoscuta de public, denumita generic Pictori din Nord.
Marea majoritate având originile în tarile scandinave, sunt uniti artistic prin abordarea unor subiecte specifice zonei geografice respective, în lucrarile lor predominând peisajele cu zapezi masive si râuri înghetate, cu sateni implicati în activitatile cotidiene traditionale, cu case de pe cosurile carora se ridica un fir de fum…
Pe o lista a Pictorilor din Nord pot sta nume valoroase, precum Michael Ancher, Arvid Mauritz Lindström, Sigvard Marius Hansen, I.E.C. Rasmussen, Akseli Gallen-Kallela, Anna Boberg si celebrul autor al lucrarii „Strigatul”, norvegianul Edvard Munch.
Am optat pentru finlandezul Pekka Halonen (1865-1933), considerând ca marea majoritate a picturilor sale poate fi reprezentativa, în sensul simbolic al atributelor definitorii pentru sus-mentionatul „Nord” – o stare interioara, o imagine intima a trairilor care nu pot fi descrise în cuvinte, dar îsi gaseste un portret ideal realizat din contururi si culori.
Iar în tot acest univers magic, tulburator si captivant, încarcat de mistere si de revelatii, elementul emblematic este zapada. Pare ceva banal sau chiar lipsit de importanta, sa definesti, sa descrii si mai ales sa pictezi zapada. În realitate, este însa o provocare extrem de greu de acceptat si de înfruntat pe teritoriul estetic si cu atât mai mult într-un tablou care limiteaza în mod obiectiv, prin dreptunghiul ramei, libertatea de exprimare a semnificatiei în sine a subiectului respectiv.
Or, oceanele si deserturile nesfârsite de zapezi diluviene ale Nordului tocmai de aceasta libertate neîngradita au nevoie, pentru a se racorda la cele mai sensibile corzi ale sufletului si mintii omenesti. Pekka Halonen reuseste sa patrunda în acest veritabil no man’s land al fiintei umane si al tinuturilor nordice.
Foarte posibil, succesul deosebit al operei acestui artist finlandez se sprjina temeinic pe originea sa. El s-a nascut si si-a petrecut copilaria la tara, unde însa parintii sai aveau activitati nu tocmai specific satului: mama sa era o muziciana desavârsita care l-a adormit în copilarie cu melodii interpretate la kantele (un fel de „titera” finlandeza), iar tatal sau picta fresce în bisericile satelor din zona, prin intermediul caruia a descoperit arta si predispozitia sa pentru pictura. Pekka a avut sansa colosala de a-si continua studiile la Helsinki, apoi a primit mai multe burse pentru a studia la Paris, unde a devenit discipol al lui Gauguin, pe care l-a admirat foarte mult.
Detaliul profesional are o semnificatie aparte: pictorul francez este asociat direct cu un gen de arta exotica, iar în acelasi timp tematica abordata de Halonen se caracterizeaza printr-un alt fel de exotism – unul rece, în sensul explicit ca vine din Nord.
Pekka Halonen este supranumit „Pictorul zapezilor” si nu în mod hazardat. Prin însasi originea sa, el va fi înteles incredibil de bine semnificatia si respiratia nesfârsitelor întinderi reci ale Nordului, pe care ni le prezinta în limbajul codificat al artei sale, ca fiind o fiinta de natura divina, de care omul ar trebui sa se apropie cu profund respect si veneratie. Imaginile de ansamblu, surprinse cu un realism neiertator în tablourile sale, nu fac decât sa ne deschida orizontul catre o lume perceptibila prin cu totul alte simturi decât cele cinci recunoscute de stiinte în mod obiectiv.
Mai departe, suntem atrasi într-o imersie fabuloasa în tainele nevazute ale acestor zapezi. Aparent simpla zugravire a unei paduri în plina zi, acoperita de zapada si scaldata în razele Soarelui rece, se metamorfozeaza în experienta fantastica a eplorarii altui univers decât cel din care facem parte noi însine.
În contextul dat, devine frapanta revelatia ca zapada – prin definitie asociata cu albul pur – are în realitate nuante infinite, puse în valoare cu o pricepere si intuitie geniale de catre Halonen, de exemplu prin umbrele copacilor asternute pe nametii neatinsi de vreo vietate ori prin senzatia organica de frig transmisa spontan de imaginea din tablou.
Constient sau nu, acesta realizeaza în mod remarcabil perceptia sinestezica a lumii înconjuratoare, folosind uneltele simple, dar deosebit de relevante ale tainicei sale meserii si vocatii.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii