Arta înteleasa sub forma ei materiala, palpabila, ca de altfel toate formele de creatie estetica autentice care înglobeaza cu adevarat valoare spirituala de netagaduit, pastreaza închis în strafundurile sale cel putin un graunte de suferinta, de sacrificiu din partea celui care o scoate la lumina pentru a o darui semenilor.
Poate parea un aspect banal, chiar minor – în întelegerea comuna a privitorilor care nu cauta si întelesurile a ceea ce vad – includerea, în aceasta categorie cu parfum de noblete, umilul par de capra!
Cu toate acestea, o traditie au-tohtona foarte veche a ridicat în aria artistica si materialul respectiv. Este adevarat, nu multi oameni înzestrati cu calitati deosebite s-au încumetat sa foloseasca parul de capra în scop practic, dar si ca mijloc de exprimare artistica.
Pe meleagurile buzoiene pastratoare fidele ale traditiilor unor îndeletniciri stravechi, creatoarea de arta populara Amelia Papazissu a ramas una dintre foarte putinii mesteri fideli ai tesaturilor din par de capra, pe razboi de tesut vertical.
Mentionam ca, potrivit cercetatorilor, aceasta unealta extrem de ingenioasa, deloc usor de instalat si de folosit are, într-o „versiune” evident ceva mai rudimentara, o vechime de milenii!
Mai amintim, de asemenea, ca regretata Adela Petre, a facut cunoscuta aceeasi arta pe toate meridianele lumii, ambele primind titlul de notorietate internationala de „Tezaur uman viu”.
Acest program a pornit ca o initiativa UNESCO pentru salvgardarea, pastrarea si transmiterea patrimoniului cultural imaterial, o metoda de recunoastere a mesterilor traditionali talentati. Celor peste 95 de români onorati cu titlul respectiv le este astfel recunoscuta calitatea de persoane care detin, la cel mai înalt nivel, deprinderile si tehnicile necesare pentru producerea anumitor aspecte din viata culturala a poporului nostru.
Mestesugurile astfel readuse în lumina si ridicate cu prioritate la rang de arta sunt cele de iconari, olari, tesatori, cojocari, mesteri populari, rapsozi etc., practicantii lor fiind cei care valorifica traditiile si mestesugurile românesti si le transmit, nealterate de modernitate, învataceilor dornici sa le deprinda si dovedindu-se astfel aparatori ai autenticitatii.
Trecuta de sapte decenii de viata, Amelia Papazissu este, împreuna cu sotul sau, si el mester popular vestit, si detinatoarea unei colectii fabuloase de stergare, ii, costume populare, covoare, cuverturi si presuri, tesaturi vechi, în satul Carpinistea.
Creatiile sale se remarca prin simboluri ancestrale, dar multe îmbogatite cu motive traditionale de pe Valea Slanicului. Acestea sunt în special motive geometrice, care reprezinta civilizatia autohtona, cum ar fi rombul, chenarul simplu, chenarul cu coltisori, sau „pomul vietii”, care contine o simbolistica extrem de profunda.
Daca toate acestea tin deopotriva de inspiratia nativa si de creatia elaborata, munca în sine o solicita într-un grad înalt, din motive preponderent extraartistice. „Problema cea mai mare este torsul”, a declarat artista populara.
Pentru aceasta, lucreaza cu o femeie din Blajani: merg la stâna, unde se tund caprele, apoi parul se separa pe culorile în totalitate naturale (alb, negru, maro si gri), se spala foarte bine, dupa care îl preia torcatoarea. Abia atunci, firul aspru prinde viata în mod miraculos, sub mâinile îndemânatice ale Ameliei Papazissu, metamorfozându-se în comori nepretuite.
„Am reusit sa facem arta din firul de par de capra”, marturiseste aceasta admirabila creatoare populara si totodata o veritabila autoritate în domeniu, care doreste sa realizeze un catalog cu toate modelele lucrarilor sale. Si adauga: „Aceasta este zestrea României. Nu noi suntem tezaure, ci ceea ce lasam în urma. Vreau ca toate lucrarile sa ramâna pentru cei care vor dori sa duca mai departe aceasta arta.”.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii