„BALUL SPIONILOR”      

          Continuam publicarea, in exclusivitate, a altor câteva fragmente din lucrarea „Servicii secrete straine”, vol. I (Autori: M.

          Continuam publicarea, in exclusivitate, a altor câteva fragmente din lucrarea „Servicii secrete straine”, vol. I (Autori: M. Ureche si A. Rogojan, Ed. PACO, 1999). In acest episod, continua „balul spionilor” in care vom cunoaste câtiva protagonisti care dansau dupa cum li se „cânta” din unele capitale ale fostului „bloc comunist” din Europa rasariteana.
          
          Serviciile de spionaj cehoslovace au reusit performanta de a avea un agent de valoare infiltrat timp de aproape 40 de ani în centrala serviciilor de informatii militare. Este cazul agentei Libuse Koller-Candela (numele de cod „Iris”). Libuse s-a nãscut în România, dar a trãit în Cehoslovacia, unde a devenit agentã a S.T.B., fiind cunoscãtoare a opt limbi (româna, italiana, rusa, engleza, franceza, chineza, ceha si slovaca). Dupã cãsãtoria cu Candela, un ofiter al serviciilor de informatii militare italiene, aflat la post la Praga, Libuse obtine cetãtenia italianã si va trãi în Italia. Intervenind decesul sotului, este angajatã ca traducãtoare la Forte Braschi, sediul central al serviciilor de informatii militare, fiind totodatã, avizatã pentru acces la cele mai secrete documente – N.O.S („Nulla Osta Segretezza”), secretele militare de grad zero. În septembrie 1992, Libuse a fost arestatã pentru spionaj politic si militar. Demascarea ei nu a fost rezultatul activitãtii contraspionajului italian, ci un succes al publicatiei satirice cehe „Rude Kravo” („Vaca Rosie”), care a publicat o listã a colaboratorilor serviciilor secrete, circa 100 de persoane (functionari diplomatici sau în diferite organisme strategice) din întreaga Italie.
          Actul de acuzare retine cã Libuse a fost o profesionistã a spionajului international, care a furnizat guvernului comunist de la Praga, timp de 40 de ani, secrete ale Republicii Italiene. Un alt agent al S.T.B. în Italia a fost Giovanni di Liberto (numele de cod: „Archivar”), functionar la arhiva Companiei „Aeritalia”, descoperit în iunie 1990. O lunã mai târziu, carabinierii din Torino l-au arestat pe agentul G.R.U. (Serviciile de Informatii Militare ale U.R.S.S.) Victor Dimitriev, sub acuzatia de spionaj militar si instigare la spionaj a cetãtenei italiene Maria Antonietta Valente. Activitatea de spionaj doveditã era circumscrisã obtinerii unor secrete rezervate în domeniul tehnologiei informatice, telemetriei si propulsiei rachetelor. Dimitriev a fost condamnat si, ulterior, gratiat de cãtre presedintele Francesco Cosiga. Dintre agentii sovietici demascati în anii’90, trebuie mentionat si Maurizio Aschero, nãscut în 1961 (subagent de asigurãri, consilier municipal, sponsor al unei echipe de rugby, pictor si ceramist, dansator si actor un strãlucitor intermediar de afaceri etc), colaborator al ziarului „Pravda”, cu numeroase si permanente contacte în rândul membrilor reprezentativi ai Academiei de Stiinte din Italia.
          Maurizio Aschero a fãcut parte din Consiliul de administratie al Societãtii ruso-italiene „Lara” SRL, implicatã în 1992 într-o afacere internationalã de spionaj, care privea o finantare din Coreea de Nord a ziarului „Pravda”, ale cãrui conturi fuseserã blocate printr-o decizie a presedintelui Eltîn. Dupã demascarea afacerii, Aschero a dispãrut subit, împreunã cu amanta sa, o rusoaicã prezentatoare de modã.
          Un alt agent al K.G.B. în Italia a fost locotenent-colonelul Leonid Kolosov, corespondent la Roma al ziarului „Izvestia”, medaliat cu aur de premierul Giulio Andreotti. Într-un interviu acordat, în luna mai 1992, televiziunii moscovite a relatat despre contributia sa la esecul tentativei de loviturã de stat pregãtite în 1964 de De Lorenzzo, când a avertizat, cu douã sãptãmâni înainte, cã ordinea statalã va fi rãsturnatã.
          Serviciile secrete ale României au fost mentionate în perioada anilor ’90 în contextul nominalizãrii preotului romano-catolic Luigi Vittorio Blasutti, numit în 1985 vicar arhiepiscopal de Bucuresti, ca agent al securitãtii, sub numele de cod „Iacobescu”, Robert Graham, seful departamentului de securitate al Vaticanului, referindu-se la acest caz, a invitat la prudentã si ratiune, spunând cã atunci când toti au fost împotriva tuturor, dupã documentele comuniste nu este deloc usor sã tragi o concluzie.