S-a intamplat dintr-o data (in vara anului 1964): la 30 de kilometri de coastele islandeze, apele Atlanticului au inceput sa freamate, sa se involbureze, sa fiarba. Pescarii care se aflau la cativa kilometri departare au fost martorii acestui fenomen terifiant, prima manifestare vizibila fiind o coloana de vapori de peste 10 kilometri care s-a indreptat spre cer. Apoi, din adancuri au tasnit mase uriase de lava si cenusa vulcanica. Un fenomen cu o evolutie infernala, dar nicidecum singular in aceasta parte a Atlanticului. De-a lungul timpului, deversarile vulcanice au dat nastere unui numar de 18 insule irlandeze, ultima fiind Surtsey. Numele provine de la zeul focului din mitologia nordica. N-a avut parte, multa vreme, de liniste. S-a consolidat in doua luni, dar in urmatorii ani, dupa noi eruptii, si-a marit suprafata, ajungand la 2,65 km2 si o inaltime de 175 metri deasupra nivelului oceanului.
Insula s-a format insa de-a lungul a 4 ani in urma celui mai lung sir de eruptii vulcanice din istoria apelor teritoriale ale Islandei. Inainte de a ajunge la configuratia definitiva, autoritatile au declarat insula (si imprejurimile) zona interzisa, fiind destinata studiilor, accesul fiind, asadar, permis doar oamenilor de stiinta (si autoritatilor).
Import de viata
In scurt timp, au fost identificate primele vegetale aparute in urma germinatiei semintelor purtate de valuri, rezistente la apa sarata, care proveneau, in special din insula Heimaey, aflata la o departare de 18 kilometri. Incetul cu incetul, apar diverse specii care se dezvolta rapid: iarba grasa de mare, secara de mare, plante-stridie etc. Este vorba de prima etapa de viata a insulei. Plajele sunt invadate de lemne (busteni) purtatoare de minuscule nevertebrate, de ciuperci etc. Vegetatia se imbogateste necontenit si, timid, apar diverse specii de vietuitoare, primele, vizibile, fiind… mustele.
Dupa 10 ani sunt repertoriate 10 specii de plante, printre care o familie de salcii pitice. Putine, si asta din cauza solului sarac in nutrimente (in special azot) si apa. Pe de alta parte, intervin ostilitatile naturale: ierni dure, furtuni violente care pun in primejdie supravietuirea insectelor si a altor nevertebrate. Intre 1975 si 1986 se poate vorbi de o stagnare a popularii cu noi specii care nu rezista obstacolelor naturale. In schimb, cele care s-au adaptat, neavand concurenti, s-au extins, constituind adevarate comunitati.
Intre 1986 si 1995, insula a fost populata de pasari care si-au construit cuiburi in campiile de lava. Pasari care au adus un plus de viata insulei. In primul rand prin depunderea de seminte de fructe inghitite pe teritoriul altor insule, unele pastrandu-si puterea de germinatie; pe de alta parte, prin aportul de spori de licheni fixati pe gheare si de nevertebrate care s-au aciuat in pene. Au adus totodata in cioc crengute din care si-au construit cuiburile. Dejectiile pasarilor au constituit un important suport organic pentru sol, in special in urma imbogatirii sale cu azot, un element esential pentru viata vegetala.
In 1993 sunt descoperite primele rame, care, proliferand, vor afana solul permitand radacinilor sa respire. Viata pe insula incepe sa explodeze. Apar sute de noi specii de plante si de nevertebrate. Noi populatii de pasari invadeaza insula, unele stabilindu-si habitatul aici, altele facand escale in timpul interminabilelor lor peregrinari, si primele gaste. In urmatorii 50 ani, viata se va diversifica intr-un ritm accelerat, dupa care, conform studiilor intreprinse, insula va disparea in urma eroziunii. Inevitabile, intrucat structura acesteia este fragila. Furtunile au transformat deja tarmurile din partea sudica in faleze abrupte, insula pierzand in fiecare an aproximativ un hectar, malurile fiind inghitite de ape. In final, va ramane o roca vulcanica sticloasa care va rezista valurilor mii de ani.
DORIN MARAN
Comentarii