Pe 31 ianuarie 2013 a incetat din viata Ingo Swann (n. 1933), clarvazator legendar american, implicat nu doar in numeroase proiecte militare ci si in explorarea fenomenului OZN prin aceasta neobisnuita metoda. Interesul modern pentru fenomenul de extracorporalitate incepe de la cercetarile lui Robert A. Monroe (1915-1995), publicate, de pilda, in volumul Journeys Out of the Body (1971), tradusa si in romaneste. El a descoperit in 1958 ca se poate disocia de corpul sau fizic. Pentru a explora acest fenomen, la inceputul anilor saptezeci, Monroe a intemeiat si a devenit director executiv la faimosul Monroe Institute din Afton (Virginia), care si-a castigat reputatia internationala mai ales prin studii asupra efectelor undelor sonore asupra mintii umane.
Un astfel de efect era si extracorporalitatea, sau "experienta parasirii corpului", numita de Monroe, pentru prima data, Out of the Body Experience, sintagma care a intrat in toata literatura anglo-saxona sub numele prescurtat de OBE (sau uneori OOBE) si pe care Monroe o definea ca "Un eveniment in care subiectul percepe o portiune a mediului sau, imposibil de perceput din pozitia in care se stie ca se gaseste corpul sau fizic in acel moment, si stie in acelasi timp ca nu viseaza ori nu este prada fanteziilor". Experientele de "parasire a corpului" sau "extracorporalitate" (OBE) se apropie de clarviziune prin faptul ca in ambele cazuri o persoana "medium" isi paraseste corpul, sub forma unei dubluri numita "corp astral" si se deplaseaza astfel intr-un loc inaccesibil in acel moment corpului sau, iar aici vede si aude niste lucruri pe care le poate relata si care, verificate ulterior se dovedesc corecte. Petru Culianu aprecia ca experientele extracorporale ale lui Monroe par a fi demne de incredere, chiar daca cele relatate sunt deformate de eforturile de a "traduce" trairile in limbaj obisnuit.
La proiectele de extracorporalitate conduse de Robert Monroe au fost atrase si medium-uri celebre intre care Ingo Swann. Acesta si-a descoperit de tanar capacitatea de clarviziune. Din 1971 el s-a supus unor experimente riguroase la City University din New York. Trebuia sa citeasca simboluri ascunse in cutii bine sigilate. Succesele si insuccesele, analizate statistic, depaseau mult simpla coincidenta. Experimentele au continuat sub conducerea fizicianului Harold E. Puthoff Ph.D. Si a lui Russell Targ Ph.D., la Stanford Research Institute din Menlo Park (California), unde se desfasurau, de mai mult timp, cercetari privind fenomene psi cum ar fi: telepatia, clarviziunea, extracorporalitatea etc. Aici Swann a conceput o metoda de clarviziune – remote viewing (RV) – gratie careia putea vedea in orice punct din lume, daca erau date coordonatele geografice ale locului.
Capacitati misterioase
Cercetari asupra capacitatii misterioase a unor subiecti de a se deplasa "cu gandul" in locuri indepartate, de a vedea ce se afla acolo si de a relata unui "instructor" ce anume vad, se efectuau concomitent si in URSS. In mod inevitabil aceste cercetari au ajuns sa vizeze, si la unii si la altii, gasirea unor modalitati de a spiona, prin clarvazatori, instalatiile militare ale celeilalte parti. Ingrijorat de succesele rusilor, CIA l-a contactat in 1972 pe Putthof, care a demarat in consecinta, la institutul Stanford proiectul de clarviziune SCANATE. Prin acest proiect, finantat de CIA pana in 1976, Swann a pregatit peste o duzina de persoane capabile sa realizeze performante remarcabile de vedere la distanta. La proiect a fost cooptat sporadic, intre 1972 si 1974, si Uri Geller.
La inceput, americanii, ca si rusii, au cautat sa foloseasca in acest scop oameni care demonstrasera darul natural al dedublarii si clarviziunii. In urma proiectului SCANATE s-a pus insa la punct o "tehnologie a clarviziunii", numita Controled Remote Viewing (CRV), prin care o persoana oarecare poate capata, dupa un antrenament corespunzator, de circa doi ani, si cu ajutorul unor instalatii tehnice anume concepute, capacitatea de a se "dedubla", adica de a se transpune, printr-o "dublura astrala", intr-un punct ales de pe glob (si nu numai…), fiind in stare sa vada si sa descrie apoi in detaliu locuri, instalatii, incaperi, documente secrete.
Tehnica CRV de pregatire a clarvazatorilor are trei faze:
(1) Exercitii de meditatie transcendentala care largesc si implinesc campul constiintei, in armonie cu subconstientul. Aceasta faza pleaca de la presupunerea ca ceea ce impiedica oamenii sa aiba capacitatea naturala de clarviziune este controlul tiranic al constiintei care altereaza activitatea etajelor inferioare, inconstiente, ale mintii. Pentru pregatirea unui viitor clarvazator se recurge deci la inceput la tehnici de meditatie transcendentala. Metoda, veche de secole, presupune un minimum de doua sedinte a 20 de minute pe zi, un timp mai indelungat si sub indrumarea unui instructor. Erau prevazute si alte operatii complementare.
Sincronizare cu gandul
(2) Intr-o a doua faza, invatacelul trebuie sa treaca prin tehnici noninvazive de control si "sincronizare emisferica" a frecventelor din creier (de pilda, a celor relevate prin electroencefalograma). Aceste tehnici (metoda "Hemisync", programul "Gateway Voyage") fusesera puse la punct in institutul condus de Robert A. Monroe. De pilda, intr-o ureche se inducea un sunet cu frecventa de 100 Hz iar in cealalta de 104 Hz. Bataia produsa prin interferenta celor doua sunete, imperceptibila constient (in acest caz de 4 Hz, corespunzatoare undelor EEG theta), producea efecte electrochimice specifice. S-au incercat numeroase combinatii de frecvente, in dorinta de a reproduce electroencefalogramele constatate la persoanele care manifestau aptitudini paranormale. In felul acesta s-a reusit "cartarea" si simularea situatiilor care erau capabile sa induca stari alternative ale constiintei sau "insusiri paranormale", la subiecti anume antrenati.
(3) A treia faza a tehnicii CRV consta in insusirea unor roluri in cadrul unor "scenarii" continand un numar de situatii bine definite. Sunt instruite doua persoane: un medium si indrumatorul sau. Informatiile primite de subconstientul mediumului sunt inregistrate printr-un sistem de "procese-verbale". Mediumul nu are voie sa-si gandeasca pasii urmatori si nici sa faca interpretari, incercand, atat cat este in stare, sa elimine interventiile constiintei (rationalizari, imaginatie) care deformeaza informatia receptionata. Singurul care are voie sa interpreteze si sa indice in consecinta urmatoarele obiective de observat este indrumatorul. Tot el este cel care noteaza cele relatate. O parte din "procesele verbale" pot fi constituite din desene facute de medium; acestea sunt de regula schite sau simboluri cifrate, necesitand ulterior o munca de decodificare.
Nimeni nu e perfect
Acuratetea tehnicilor SRV nu e perfecta (ca de altfel a niciunei tehnici de clarviziune), dar precizia poate fi crescuta prin mai multi clarvazatori lucrand in paralel, in mod independent, asupra aceluiasi obiectiv si comparand apoi informatiile obtinute. Cu cat sunt mai multi "clarvazatori" simultan, cu atat creste si gradul de incredere in informatia obtinuta. Dupa 1976, proiectul de clarviziune a fost preluat de la CIA de contrainformatiile armatei americane, primind si diverse alte nume: Grill Flame, Center Lane, Sun Streak sau Stargate.
In 1975, clarvazatorul Pat Price, pregatit astfel, a fost pus sa descrie birourile dintr-o instalatie militara subterana aflata intr-un loc secret in statul Virginia, birouri pe care Price, nu le vizitase niciodata. Descrierea a corespuns atat de bine cu realitatea incat un functionar al serviciilor secrete americane care asista la test a exclamat uluit: "la dracu' – nu se mai poate tine niciun secret!".
In acest mod, in anii care au urmat, s-a "cotrobait", cu mai mult sau mai putin succes, prin locuri secrete, aparent bine pazite. De pilda, la un moment dat "coordonatele" pentru observare au fost indreptate asupra unor centre de supraveghere a satelitilor din URSS. Ulterior, prin actiuni complementare de spionaj, s-a dovedit ca informatiile obtinute prin clarviziune fusesera remarcabil de corecte.
In 1985 s-a facut o demonstratie oficiala in acest sens la Washington. Clarvazatorii au descris casa de vacanta a lui Gorbaciov, dupa care, primind imagini ale unor submarine sovietice, au determinat exact coordonatele in care acestea se aflau la momentul respectiv. Fortele Navale au acceptat ca pozitive rezultatele si au declansat un proiect de monitorizare a submarinelor sovietice, numit Aquarius. Metoda a fost folosita in decursul anilor, e drept cu prudenta, pentru localizarea unor instalatii militare inamice, a rampelor de lansare a rachetelor, a submarinelor, iar in razboiul din golf, a depozitelor de arme chimice irakiene. Generalul Ed. Thompson, care a patronat un timp aceasta operatie, afirma ulterior: "Ne-am convins ca vederea la mari distante era un fenomen real, nu o inselatorie" chiar daca "nimeni nu stia cum sa-l explice".
In 1995, s-a zis ca si de teama unui scandal vizand utilizarea banilor publici pentru a putea spiona pe oricine, proiectele militare oficiale de clarviziune au fost sistate. Oficial s-a spus ca nu s-au obtinut pe aceasta cale date utile contrainformatiilor. Clarvazatorii si-au continuat dupa aceasta data cercetarile in particular, de pilda prin The Farsight Institute din Atlanta (Georgia). Ei fac cursuri si demonstratii publice anuntate din timp, isi popularizeaza metodologiile si formularele de estimare a scorurilor, inclusiv pe internet.
DAN D. FARCAS
Comentarii