Casatorii, vindecari, fecunditate, recolte abundente… Toate astea faceau parte din aspiratiile, credintele populatiilor romane si galeze bazate pe puterile miraculoase ale unor izvoare. In scrisorile sale, un important specialist francez in studii folclorice, Paul Sebillot (1843-1918) vorbeste despre doua "fantani sacre" (o sintagma consacrata) ale caror ape vindeca nenumarate boli. Una dintre acestea se afla pe o panta a Muntelui Saint Rigaut, apa fiind benefica in tratarea epilepsiei, reumatismului, a afectiunilor respiratorii, ale esofagului, a infertilitatii etc.
Puterile miraculoase ale apei au o explicatie legendara: cu sute de ani in urma, un calugar vindecator s-a stabilit definitiv in acest loc. Dupa moartea sa, corpul a fost depus in apa unui izvor care a preluat puterile sale vindecatoare. Cu ani in urma, in jurul acestuia au fost implantate zeci de cruci.
In apropiere de Lunas, din Hericault, se afla cealalta sursa de apa denumita "Fantana ochilor". Cei care aveau probleme cu vederea isi stergeau ochii cu o batista inmuiata in apa pe care o abandonau pe uscat, odata cu "raul" preluat de aceasta. Cele doua fantani sunt frecventate si acum de mii de persoane, numeroase marturii atestand rezolvarea problemelor de sanatate si implinirea dorintelor.
Sebillot, care si-a dedicat viata relatarii miturilor si legendelor Frantei (reunite in lucrari insumand 1550 de pagini publicate in 1906) asociate unor practici ritualice in care erau evocate aspiratii importante din contextul vietii personale si comunitare a identificat majoritatea fantanilor sacre din Franta (aproximativ 2000).
Studiile efectuate de alti cercetatori – arheologi, istorici, scriitori – incepand cu secolul al XIX-lea, nu au dus la identificarea originii tuturor acestor ritualuri, multe dintre ele fiind pierdute in negura timpurilor. S-au impus insa in nenumarate povestiri, legende, legate de credinte, practici populare ancestrale care s-au dezvoltat in Antichitate, in special la romani si celti.
Cercetarile s-au soldat adesea cu descoperiri arheologice care au intarit ipotezele legate de cultul pentru apele vindecatoare. In Buletinul Societatii preistorice franceze din 1921 este mentionata descoperirea unor sageti si varfuri (din silex) de sageti, datand din Neolitic, pe fundul apei unui izvor denumit Saint Sauveur (Sfantul-Salvator). Este posibil, apreciaza specialistii, sa fie vorba de una dintre primele manifestari ritualice legate de credinta in proprietatile miraculoase ale izvoarelor. Aparitia si dezvoltarea acestui cult si ale practicilor aferente, pe teritoriul Frantei incepand cu perioada stapanirii romane, sunt considerate certe de cea mai mare parte dintre cercetatori, primele dovezi arheologice importante datand din secolul I d.Ch.
In "Sanctuarul Izvorului Rocilor" din Chamalières au fost decoperite mii de configuratii din lemn sculptat: reprezentari umane, capete, membre, in special cele inferioare, alaturi de monezi, fibule etc. si de o inscriptie in limba galeza in care era mentionat un vindecator purtand numele de Maponos. (Va urma)
DORIN MARAN
Comentarii