De decenii intregi, oamenii de stiinta vorbesc despre schimbarile climaterice de pe planeta noastra, totul culminand cu consacrarea unui nou concept, acela de incalzire globala. Aceasta ar fi vinovata de masive inundatii, de temperaturi extreme, de secete indelungate, de incendii devastatoare etc. Se pierde din vedere ca aceste fenomene exista de cand lumea.
Joaca de-a haosul
Este unul dintre cele mai interesante jocuri din lume, mai ales atunci cand el devine global. Teoriile sunt incantatoare, nu intram in amanunte, dar producerea deliberata a haosului duce de fiecare data la acumularea unor avantaje enorme pentru cei care il controleaza. Haosul climateric despre care vorbesc unii oameni de stiinta poate parea ceva infricosator, dar dincolo de faptul ca este ceva normal, haosul climateric pare mai degraba o cuvertura care vrea sa ascunda un haos planetar mult mai profund, si anume cel produs de industrializarea salbatica, de dezastrul ecologic, haosul social si cel economic. In cazul acestora realitatea depaseste fictiunea, in vreme ce in cazul haosului climateric, multa fictiune vrea sa garniseasca apocaliptic o realitate cvasi-normala. Atunci cand se doreste demonstrarea unei teorii ambigue, este suficienta prezentarea unor exemple de netagaduit. Ele sunt reale, dar contextul in care sunt plasate e fals.
Unul dintre argumentele cercetatorilor sunt manifestarile climatice extreme de care lumea a avut parte in ultima vreme. Temperaturi record in Rusia, inundatii in India, Pakistan si China, secete severe in Africa subsahariana, ploi torentiale in SUA, seceta in Australia, valuri de frig in Argentina si Bolivia si chiar desprinderea in Groenlanda a unui aisberg de patru ori mai mare decat Manhattan (!?!) Un lant de evenimente pe care Organizatia Meteorologica Mondiala (OMM) il considera fara precedent. Desi aceste observatii vor sa fie avertismente pentru un viitor climatic incert, sunt si cercetatori care se dovedesc mai reticenti atunci cand e vorba despre prognozele climatice catastrofice cum e cazul celor formulate de Comitetului Interguvernamental privind Schimbarea Climei (IPCC). Chiar daca este amintit valul de caldura care a afectat Europa in 2003, totusi unii oameni de stiinta nu vad o legatura atat de directa intre dezastre punctuale si incalzirea globala sau haosul climateric enuntat.
Rafael Simó, cercetator la Institutul Stiintelor Maritime din Barcelona care studiaza impactul oceanelor asupra schimbarii globale arata ca "cele intamplate in Rusia sunt greu de explicat prin oscilatii naturale pe care sa le poata suferi aceasta regiune". Pentru o mai buna intelegere a lucrurilor, OMM va organiza la sfarsitul lui septembrie la Paris o conferinta mondiala pentru a incerca sa omogenizeze procedurile care sa permita o cuantificare a fenomenelor extreme. Daca pentru uragane si cicloane este mai usor sa fie studiata evolutia, prin diferitele categorii de clasificare, nu acelasi lucru se intam-pla cu valurile de frig sau de caldura, sau cu ploile torentiale. Potrivit lui Rivera, acest lucru "raspunde unei preocupari in crestere, deoarece avem impresia ca numarul fenomenelor adverse este tot mai mare". Se pierde din vedere ca ele sunt de cand lumea.
Dar cand se vorbeste de haos climateric se aduce in discutie fara exceptie cresterea temperaturii medii globale la suprafata pamantului si a oceanelor care a fost in iulie trecut de 16,5 grade, cu 0,7 grade Celsius peste media din secolul XX, cind a fost de 15,8 grade. Doar iulie 1998 a fost mai cald. Dar chiar si acest argument este discutabil, in primul rand pentru ca aceasta crestere a temperaturilor este un fenomen in dinti de fierastrau, adica ele cresc, dar si coboara, periodic. Si apoi, haosul climateric nu poate fi explicat exclusiv printr-o crestere a temperaturilor, natura pe Terra evolueaza in functie de o multime de parametri, nu doar din perspectiva celui mai simplu, cel al temperaturilor.
Pasi spre teorii catastrofice
De la teorii, pana la previziuni catastrofice, nu e de obicei decat un pas. Cand scenariile vin din mass-media, e de inteles argumentul ratingului. Dar cand scenariile vin din partea unor studii stiintifice, lucrurile par de-a dreptul nefiresti, deoarece stiinta se spune ca lucreaza cu argumente exacte, incontestabile si nu cu fictiuni mai mult sau mai putin literare. Daca organizatii mondiale serioase, precum OMM, lanseaza avertismente usor contestabile, apar repede si studii catastrofice.
Unul dintre acestea, recent, lanseaza predictia cum ca mai mult de jumatate din speciile vegetale si de o treime din animalele cele mai comune isi vor avea spatiul propice existentei lor redus la jumatate pana in 2080 din cauza incalzirii climatice, daca tendinta actuala continua! Emisiile de gaze cu efect de sera (GES) in crestere pun planeta pe traiectoria unei incalziri cu circa 4 grade C pana la sfarsitul secolului in raport cu nivelurile preindustriale. Studiul publicat de revista Nature Climate Change apartine unui grup de cercetatori de la University of East Anglia din Norwich, Marea Britanie si se bazeaza pe impactul unei astfel de cresteri a temperaturilor in zonele climatice al 48.786 de specii. Concluzia ar fi ca circa 55% din plante si 35 % din animale ar putea sa-si vada acest spatiu redus la cel putin jumatate pana in 2080. Plantele, amfibienii si reptilele risca cel mai mult pentru ca ritmul capacitatii lor de adaptare este mai lent decat cel al schimbarii climatice, subliniaza cercetatorii. Zonele cele mai afectate ar fi Africa Subsahariana, America Centrala, Amazonia si Australia.
Aceste estimari ar putea fi chiar depasite in masura in care ele nu tin seama decat de impactul cresterii temperaturilor, dar nu si de evenimentele extreme induse de schimbarea climatica precum cicloanele si inundatiile, este de parere cercetatoarea Rachel Warren. "Populatiile de animale in special ar putea sa dispara mai rapid decat estimam avand mai putine plante disponibile pentru a le hrani" si "vor exista, de asemenea, efecte asupra oamenilor pentru ca unele specii sunt importante pentru purificarea apei si aerului, pentru a limita inundatiile si ciclul alimentarii", tine Rachel Warren sa atraga atentia.
Toate aceste scenarii apocaliptice, care nu se bazeaza decat pe modele matematice de calcul computerizat vor putea fi limitate, chiar in mod semnificativ, daca masuri de reducere a emisiilor de GES sunt luate rapid. Daca emisiile de GES s-ar stabiliza in 2016, scenariu nerealist, pierderile de zone climatice ar fi reduse cu 60 la suta. Daca emisiile se plafoneaza in 2030, aceasta cifra ar fi de 40 la suta. Dupa cum se vede, toata prognoza si estimarea este facuta in ideea controlarii emisiilor gazelor cu efect de sera si, mai exact, a stabilirii taxelor pe care tarile trebuie sa le plateasca in functie de cantitatile acestor emisii lansate in atmosfera.
Si ca studiul britanic sa nu fie stingher, revista Nature publica si ea un studiu stiintific care sa arate ca haosul climateric nu duce la nimic bun. Pe baza investigatiilor unui grup de 22 de experti (ar fi bine de stiut de cine sunt finantati) s-a redactat un document care spune ca schimbarile climatice, cresterea populatiei mondiale si pagubele provocate mediului inconjurator ar putea conduce la prabusirea ecosistemului planetei noastre in cateva generatii! Noroc ca exista si o salvare si aceasta salvare ne este anuntata tot de acest studiu: printre solutiile care ar putea opri aceasta evolutie se evoca renuntarea la modelele de crestere nedurabila si la risipirea resurselor naturale.
Doua idei-icoana despre care se vorbeste in zadar de aproape o jumatate de secol, adica cam tot de atunci cand se prognoza pentru anii '70 criza mondiala cauzata de epuizarea surselor fosile de energie. Prognoza cazuta in ridicol la fel ca si prognoza lui Arthur C. Clarke, care era convins ca in anul 2000 automobilele vor disparea si toti oamenii vor calatori cu farfurii zburatoare.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii