Biserica din Hinchiris

           Satul Hinchiris din judetul Bihor se mândreste cu o biserica de lemn despre care batrânii din sat spun ca a fost înaltata pe la mijlocul secolului al XVI-lea. Din afirmatiile acestora, reiese ca în anul 1925, când a fost renovata biserica, a fost descoperit un document din care reiesea ca locasul a fost construit cu 363 de ani în urma.

           Satul Hinchiris din judetul Bihor se mândreste cu o biserica de lemn despre care batrânii din sat spun ca a fost înaltata pe la mijlocul secolului al XVI-lea. Din afirmatiile acestora, reiese ca în anul 1925, când a fost renovata biserica, a fost descoperit un document din care reiesea ca locasul a fost construit cu 363 de ani în urma. Documentul respectiv s-a pierdut probabil, iar starea bisericii facea ca vechimea acesteia sa nu poata fi apreciata mai departe de secolul al XVIII-lea. Desigur ca în Hinchiris exista un asezamânt religios foarte vechi, lucru confirmat partial prin mentionarea în localitate a unui manuscris din 1712, dar stiindu-se ca satul a fost sistematizat în 1773, când casele au fost aliniate pe firul apei ce trecea prin sat, este posibil ca atunci sa se fi construit sau numai renovat biserica având hramul „Înaltarea Domnului”. O cercetare din 1756 confirma faptul ca locasul exista si ca „satul a construit biserica”. Aceasta – noua sau restaurata – a fost pictata în interior în 1776, la trei ani dupa alinierea satului. În anul 1926 însa, biserica a fost restaurata de niste mesteri mai putin priceputi care i-au schimbat înfatisarea. Turnul a fost modificat, adaugându-i-se doua portiuni în forma de bulb la vârf si la baza sagetii, si a fost învelit cu tabla. Nava bisericii a fost si ea acoperita cu tigla „horjita”, ferestrele au fost largite, iar în interior, în partea de vest a naosului si deasupra tindei s-a adaugat „corul”. Ancadramentul usii naosului este frumos ornamentat cu rozete si siruri dantelate, cioplite cu coltisori dar pictura interioara a fost distrusa de vreme, pastrându-se numai câteva fragmente pe peretii altarului. Remarcabile sunt însa usile diaconesti, pictate pe pânza groasa, înramata în lemn, pe cea dinspre sud, reprezentându-l pe Sfântul Ioan Zlataust, existând si inscriptia „Ano Domini 1776”. Exteriorul este ornamentat cu cheotori si crestaturi complicate, un brâu median si cruci de lemn, atârnate în memoria celor cazuti în primul si al doilea razboi mondial.
           Biserica pastreaza pe lânga doua remarcabile icoane, pe lemn, alte 12 de sticla, care însa multa vreme au fost tinute fara a fi expuse. Exista, de asemenea, si câteva carti vechi, de mare valoare pentru viata spirituala a celor de aici si din întreaga tara.