Filmul o lume fascinanta a pacalelilor

          Daca nu va place sintagma „o lume fascinanta a pacalelilor”, putem sa îndulcim sau sa înnobilam modul de exprimare si sa-i spunem, asa, mai pe sufletul împatimitilor celei de-a saptea arte, „o lume a iluziilor, a fanteziei, uneori chiar a realului prezentat într-un ambalaj derutant cel putin la prima vedere”. Pâna la urma, tot „o lume a pacalelilor”, un joc cu reguli cunoscute sau nu, dar la care fiecare participa deliberat sau nu.

          Daca nu va place sintagma „o lume fascinanta a pacalelilor”, putem sa îndulcim sau sa înnobilam modul de exprimare si sa-i spunem, asa, mai pe sufletul împatimitilor celei de-a saptea arte, „o lume a iluziilor, a fanteziei, uneori chiar a realului prezentat într-un ambalaj derutant cel putin la prima vedere”. Pâna la urma, tot „o lume a pacalelilor”, un joc cu reguli cunoscute sau nu, dar la care fiecare participa deliberat sau nu. Nici o alta „industrie” nu-si poate permite sa foloseasca pacaleala mai mult decât cea a filmului, iar campion este studioul care detime mai multe secrete si bani, evident, pentru a uza de arta trucajului, in cele mai variate moduri.
          
          Biografia sau reteta învingatorului
          
           Biografiile reale ale actorilor sunt lucrate (adica falsificate) pentru a exemplifica într-un mod cât se poate de convingator mult trâmbitatul „vis american”, potrivit caruia fiecare individ poarta cu el bastonul de maresal, chiar daca e vorba de un om al strazilor de la periferia societatii, de un drogat sau alcoolic, de un handicapat, de un om cu putina instructie si educatie, de un camionagiu, hamal în port, vânzator de pizza sau cine stie ce altceva. De la subsolul plin de mucegai în care a deschis ochii asupra vietii, poate ajunge pe vârful uneia dintre cele mai râvnite… coline ale lumii, cea de la Hollywood care înalta printre stele… starurile pamântene. Cu alte cuvinte, deasupra fiecaruia straluceste o stea norocoasa. Particularitatile mai mult sau mai putin importante din viata unui anonim ajuns mai mult sau mai putin celebru peste noapte sunt ridicate la nivel de semn cosmic. Exemple? Demi Moore nu si-a cunoscut tatal adevarat pâna în adolescenta, în toti acei ani ai copilariei si adolescentei ei atribuindu-i acest rol unui alt barbat. Mama sa era dependenta de alcool si îsi câstiga existenta pozând în reviste sexi dubioase. La rândul ei, foarte tânara fiind, Demi Moore a cazut în patima drogurilor, a facut o casatorie nepotrivita, apoi a fost dispusa sa faca orice compromis pentru a intra în lumea filmului. Dar a ajuns celebra. Triplu oscarizatul Jack Nicholson este copil din flori care a aflat abia spre vârsta majoratului ca mama sa biologica este cea pe care o considerase pâna atunci sora lui mai mare. Femeia pe care o credea mama îi era de fapt bunica. Stilul lui nonconformist, acid, ironic dar cu mare putere de seductie asupra femeilor s-a pus pe seama faptului ca a crescut lipsit de o prezenta masculina în casa. Leonardo DiCaprio, caruia pâna una-alta i s-a exploatat mai ales fibra romantica, a fost identificat cu un Romeo al zilelor noastre, nascut din doi parinti fani ai miscarii hippy, care au exclus din educatia fiului lor conventiile si normele sociale. „Stilul unic” purtând semnatura lui Robert De Niro a dat apa la moara facatorilor de biografii sa puna accent pe originea incandescent-italiana a actorului si astfel sa construiasca „un capitol” în care copilul, apoi adolescentul cu alunita îsi aroga sefia unei gasti de mafioti în devenire, care facea ordine… pe strada lui, din comunitatea de „macaronari” a New York-ului. Ceva foarte asemanator cu secventele memorabile din „A fost cândva în America”, filmul lui Sergio Leone.
          
           O veche traditie a pacalelilor
          
           În fond de ce sa ne miram, în urma cu aproape un secol, când cinematograful nici nu se pusese înca bine pe picioare, cineva s-a gândit sa trucheze biografiile vedetelor pe baza unor retete picante, capabile sa atâte interesul spectatorilor. Pentru ca se purta farmecul oriental, mai toate actritele aveau ca parinti mame cu preocupari artistice si tati proveniti din familii de printi arabi. Nici numele reale nu au fost crutate: începând cu Theda Bara (Theodosia Goodman), în 1914, pâna la celebra Marilyn Monroe (Norma Jean Baker Mortenson), acestea au fost fara nici o retinere schimbate, de obicei în functie de moda epocii respective. Obiceiul a continuat si se practica si în prezent: Cary Grant era de fapt Alexander Archibald Leach, Charlton Heston era John Charlton Carter, pe Michael Caine îl cheama Maurice Joseph Micklewhite, Sophia Loren este Sofia Villani Scicolone, Nicolas Cage e Nicolas Coppola, Sophie Marceau e Sophie Maupu si exemplele sunt inepuizabile.
          
           Imaginea, o iluzie costisitoare
          
           Din ce în ce mai preocupate de imaginea proprie, starurile sunt capabile de orice sacrificii pentru a si-o impune în memoria publicului. Rol greu de jucat, adesea foarte costisitor si chiar riscant! Perucile, machiajul, hainele iscusite care stiu sa ascunda defectele sub falduri sunt azi simple jocuri de copii. Acum s-au inventat siliconul si remodelarea trupului cu ajutorul chirugiei estetice. Pacalelile se tin lant, amestecul de natural si artificial este ori bine tainuit, ori clamat de staruri, cu aerul unui succes de proportii. Nas, buze, pometi, sâni, fese, coapse, gambe… sunt material pentru… sculptorii cu bisturiu. Michael Jackson a vrut sa fie alb si sa semene la chip cu o femeie; s-a transformat în cobai, a risipit o avere, a obtinut ce-a dorit, a devenit campion al transformarilor estetice, apoi a suportat în tacere etapele descompunerii. Elton John a purtat un timp mese, peruci si sepcute, dar pâna la urma si-a recapatat podoaba capilara prin implant. Cher refuza cu obstinatie sa-si accepte vârsta, fiind obsedata ca si la 55 de ani trebuie sa arate tot ca o adolescenta, asa ca nimic nu i-a scapat din ce putea sa reconstituie sau sa corecteze din punct de vedere al aspectului fizic. Pamela Anderson este reclama vie a sânilor umpluti cu silicon si lumea s-a plictisit de povestea ei. Ricky Martin poarta pe sub pantaloni fese false. Apropiindu-se de 40 de ani, Demi Moore nu si-a mai suportat forma tot mai coroiata a nasului si a dat fuga la chirug. Problema sânilor o rezolvase mai demult.
          
          Picioare de împrumut
          
           Nimeni nu s-a legat vreodata, în sensul de a fi criticat linia picioarelor singurei vedete de sex feminin de la Hollywood platita cu 20 de milioane de dolari pentru un rol. E vorba de Julia Roberts. Însa ea spune ca are un mers urât si ca nu e prea încântata de cum a fost înzestrata de mama-natura „la acest capitol”. Stie ea ce stie: la urma urmelor, cea mai mare parte a fanilor si i-a câstigat când a jucat în „Pretty Woman” („Frumusica”) unde picioarele interminabile, perfect desenate, faceau parte din rol. Numai ca gros-planurile acelor picioare de vis ascundeau o pacaleala: nu erau ale vedetei, ci ale unei „actrite” anonime (Shelley Michelle) care participa la filmari doar când i se propune… sa-i împrumute protagonistei cea mai frumoasa parte a corpului ei. N-o face pe gratis, încaseaza în jur de 1 milion de dolari! Si Madonna (în unele clipuri), si Demi Moore, si Kim Bassinger (în scenele mai îndraznete din unele filme, care depaseau clauzele contractului) au apelat la acele picioare.