Una dintre principalele tinte ale lui Hitler in cadrul vastei Operatiuni Barbarossa – invadarea URSS, inceputa la 22 iunie 1941 – a fost ocuparea marelui oras industrial Leningrad (astazi Sankt Petersburg). Nu ar fi fost doar o mare lovitura strategica, ci si una morala, caci acel oras era simbolul Revolutiei bolsevice din 1917. Dar Armata Nordului a Germaniei s-a lovit de o rezistenta dramatica, in pofida faptului ca agresorii au efectuat un adevarat genocid la adresa locuitorilor. La scara istoriei, acel asediu indelungat a fost cel mai distrugator si mai sangeros.
Rezistenta eroica
Asediul Leningradului a durat intre 8 septembrie 1941 si 27 ianuarie 1944, adica doi ani, patru luni, doua saptamani si cinci zile. Aceasta dramatica precizie a evidentei acelei perioade ingrozitoare pentru asediati este foarte importanta. Si asta deoarece, in primul rand, pierderile de vieti omenesti in randul civililor au fost uriase: peste un milion de persoane ucise, atat in timpul asediului, cat si in timpul evacuarii. Numarul militarilor rusi ucisi, capturati si disparuti a fost de 1.018.000. Principalii lideri militari sovietici de atunci au fost M. Popov, K. Voroshilov si Gheorghi Zukov (cel mai decorat general al URSS, care ulterior a ajuns si ministru al apararii). De partea germana, principalul lider militar a fost Wilhelm Ritter von Leeb (care la Procesul de la Nüremberg a primit doar trei ani de inchisoare).
Conducatorii politici si militari ai Leningradului se asteptau la atacul german si au luat masuri de aparare exceptionale. Civilii s-au mobilizat pentru a crea o infrastructura defensiva de mari proportii, iar marea majoritate a populatiei evacuate a fost o armata de contraatac a asediatorului. Cu toate aceste masuri, rusii s-au vazut pusi intr-o situatie infioratoare din punct de vedere uman. Se aflase ca Hitler nu voia sa cucereasca orasul pentru a-l transforma in capitala unei provincii a Reichului, ci voia sa-l distruga in totalitate si sa extermine populatia pentru ca sa nu fie obligati sa preia alimentarea cu hrana si combustibil. O data cu capitularea Leningradului, Hitler ar fi anihilat si flota sovietica de la Marea Baltica…
…Insa Hitler, care nici nu concepea un esec, s-a lovit de o forta umana uluitoare si un devotament al militarilor rusi incredibil. In conditii extrem de dificile (frig si foamete), rusii au stavilit ajutoarele pe care Armata Nordului germana urma sa le primeasca de la unele divizii de tancuri („Panzer”), si motorizate blindate. Pe de alta parte, nu trebuie uitate asa-numitele „Convoaie ale Nordului”, adica ajutoarele primite de URSS de la britanici si americani prin Atlantic si Oceanul Arctic, spre marile porturi ruse Arkhanghelsk si Murmansk – au fost 78 de convoaie intre 1941 si 1945. Sovieticii au reusit sa sparga asediul si sa oblige la retragere fortele germane, data victoriei fiind 27 ianuarie 1944.
Esecuri pe frontul de est
Prea sigur pe el, Hitler ordonase trei batalii majore ale Operatiunii Barbarossa. In ordine cronologica au fost asediul Leningradului (8 septembrie 1941 – 27 ianuarie 1944), asediul Moscovei (2 octombrie 1941 – 7 ianuarie 1942) si asediul Stalingradului (12 septembrie 1942 – 31 ianuarie 1943). Infrangerile suferite de armatele germane au zdruncinat decisiv increderea ofiterilor nemti in „strategul” Adolf Hitler.
PAUL IOAN
Comentarii