Peste câteva zile, pe 14 octombrie, Biserica Ortodoxa o praznuieste pe Sfânta Cuvioasa Parascheva, cunoscuta de credinciosi si drept „Sfânta Vineri”. S-a nascut in sudul Dunarii, in localitatea Epivata din Tracia, in anul 1025, dupa cum afirma unele surse, intr-o familie de buni crestini. Ea a fost crescuta de mama si de bunica si a avut un frate, Eftimie, care, inca din tinerete, a ales viata monahala, devenind ulterior episcop de Madita.
Copila fiind inca, la numai 12 ani, Parascheva isi impartea bunurile si hainele cu saracii pe care ii intâlnea. Suparat, tatal o pedepseste obligând-o sa doarma cu robii si cersetorii. Ea nu se descurajeaza si se dedica implinirii poruncilor si indemnurilor evanghelice. De aceea studiaza filozofia si vietile sfintilor si, când la 18 ani, tatal hotaraste sa o marite cu un tânar bogat, ea refuza categoric.
Tatal se stinge de suparare, iar mama, Sofia, isi daruieste averea robilor. La rândul ei, tânara isi imparte si ea mostenirea si pleaca din casa parinteasca. Intra intr-o manastire din apropiere de Constantinopol, Vlaherna, inchinata Maicii Domnului, si dupa cinci ani merge la Ierusalim, Betleem, Golgota. Ducea o viata neinchipuit de aspra, in post si rugaciune, dormea pe o rogojina, iar vinerea, ziua in care a fost rastignit Mântuitorul, tinea post negru, de unde si numele de „Sfânta Vineri” pe care l-a capatat in acest timp. Ramâne la locurile sfinte pâna la vârsta de 15 de ani si capata darul de a face minuni. Are o viziune impresionanta când i se arata un inger indemnând-o sa se intoarca in locurile natale. Ascultatoare, Cuvioasa se intoarce spre Epivata, unde unele surse ne spun ca a mai trait inca doi ani. Alte surse – cele mai multe, de altfel – noteaza ca ea a pornit la drum pe o corabie, pe care a murit la 14 octombrie 1050. Trupul ei este adus la Caliacra, unde este ascuns la marginea marii si parasit.
In apropiere este aruncat si trupul unul corabier mort si un sihastru, vrând sa-l ingroape, descopera trupul Cuvioasei, nealterat si frumos mirositor. Moastele continua sa faca minuni, respectiv vindecari miraculoase, si aproape 200 de ani, trupul este tinut in biserica din Epivata. In 1235 sunt luate de imparatul Asan si asezate la Târnova. In 1393 sultanul Baiazid Hilderim distruge cetatea, moastele sunt cumparate de Mircea cel Batrân (1386-1418) si aduse in }ara Româneasca. Dupa dezastrul de la Nicopole din 1396, suferit de armata crestina, sultanul ridica moastele si le daruieste Anghelinei, kneaghina Serbiei. In 1521 Belgradul este distrus de Suleiman al II-lea si moastele sunt duse la Istanbul de unde domnitorul Moldovei, Vasile Lupu, ajutat de mitropolitul Varlaam sunt cumparate de la sultanul Murad al IV-lea pentru suma de 300 de pungi de aur.
In 1641 moastele sunt aduse la Iasi si depuse in Biserica Sfintii Trei Ierarhi, ctitoria voievodului. In 1888, biserica fiind in renovare, sunt adapostite intr-un paraclis care, la 26 decembrie, ia foc. Moastele ramân neatinse, desi racla de argint se topise iar capacul se carbonizase. Minunea a fost consemnata de autoritatile venite la fata locului si, dupa construirea Catedralei Mitropolitane, Sfânta a fost depusa aici. In 1916 racla a fost dusa in Basarabia si in 1922 isi reia locul la Iasi. In 1943 este adusa la Manastirea Ciorogârla, apoi la Pasarea si, dupa razboi, este readusa la Iasi. Sfânta este considerata Patroana Moldovei si ziua ei de praznuire este tinta unui important pelerinaj.
IRINA STOICA
Comentarii