Este absolut natural si logic faptul ca mamele si numai ele pot vorbi în cunostinta de cauza despre ce înseamna a purta în propriul trup o viitoare noua viata, apoi a purta de grija pruncului adus pe lume. Vorbim despre un miracol perpetuu, dar si despre o responsabilitate imensa a femeii care se pregateste sa devina mama sau care a nascut deja. Vom exemplifica aceasta prin doua aspect ale ideii de maternitate, înainte si dupa nastere. Aromele mâncarurilor consumate de gravide se transmit în pântece si, mai târziu, în laptele tinerelor mame, putând avea influente asupra preferintelor culinare ale copiilor.
Cercetarile arata ca aromele alimentelor consumate de femeile însarcinate si de mame pot determina mâncarurile care vor fi pe placul bebelusilor lor. O metoda eficienta pentru a-i determina pe copii sa manânce legume este ca mamele sa consume aceste alimente în timpul sarcinii si imediat dupa ce au nascut. Cu toate ca sunt multi alti factori implicati, ar fi bine ca mamele sa fie foarte atente la ceea ce manânca. Cercetarile din întreaga lume au demonstrat faptul ca aromele si savoarea se transmit prin intermediul lichidului amniotic în pântece si, de asemenea, în laptele matern.
Arome favorite
Un studiu francez a aratat o preferinta a copiilor pentru alimentele cu aroma de anason, dupa ce mamele lor au consumat bauturi cu aceasta aroma în timp ce alaptau. Cercetari similare din Irlanda au prezentat acelasi rezultat în ceea ce priveste usturoiul. Alte studii, realizate cu privire la vanilie, ceapa si morcovi, au aratat ca savoarea mâncarurilor ar putea fi transmisa în lichidul amniotic, precum si în laptele de sân si ca influenteaza preferintele culinare ale copiilor.
În mod oarecum similar, anxietatea mamelor din timpul sarcinii are repercusiuni asupra comportamentului si starii emotionale ale copiilor, la vârste mai mari. Conform unui studiu britanic, mamele care în timpul sarcinii sufera de anxietate prezinta un risc de doua-trei ori mai mare de a avea copii cu probleme. Aceste devieri comportamentale apar în jurul vârstei de 4 ani si se refera la hiperactivitate si/sau imposibilitatea de concentrare la baieti si probleme comportamentale si emotionale la ambele sexe. Medicii estimeaza ca acest fenomen ar putea avea ca explicatie influenta sistemului neuroendocrin al mamei asupra creierului copilului în formare.
Rolul proteinelor
Dupa nastere, vitalul aspect al alimentatiei bebelusului implica, obligatoriu, si rolul proteinelor în hrana acestuia. Carnea reprezinta pentru copii o sursa proteinica deosebita. În acest sens, ponderea neta cea mai mare o au proteinele din laptele mamei (100%), urmate de cele din ou (90%), din carne de vaca (84%), peste (88%), lapte de vaca (75%), proteine vegetale (50%). Proteinele continute în carne cuprind toti acizii aminati esentiali. Carnea este lipsita de glucide, iar ficatul e bogat în glicogen si vitamina A. Carnurile slabe contin multe saruri minerale. Carnea are putin fier si calciu, dar este bogata în fosfor; de asemenea, e saraca si în vitamine. Carnea poate fi oferita sugarului sub diferite forme: bulion sau supe de carne, carne fiarta si tocata amestecata în supe sau piureuri de legume, în perisoare sau rasol, la gratar sau prajita în grasime, chiftele.
Carnea de vita sau de pasare, fiarta sau tocata marunt, amestecata cu supa de zarzavat sau frecata cu piureul de legume, poate fi administrata progresiv, de la vârsta de 4-5 luni, de 3-4 ori pe saptamâna, câte 25-30 g. Supa din carne de vita, pasare sau oase, cu adaos de grasimi vegetale, în alternanta cu supa de zarzavat, se poate da de la vârsta de 5-5 1/2 luni.
Carnea proaspata de peste, fiarta sau fripta, se poate da sugarului dupa vârsta de 8-10 luni. Ficatul fript, creierul fript si pasat, în amestec cu piureul de legume, pot fi introduse în alimentatie de la vârsta de opt-zece luni, iar perisoarele de carne – în supa sau ciorba acrita cu bors sau lamâie, pot fi administrate dupa 8-9 luni. Chiftelutele din carne si zarzavat se pot da dupa 1 an, sunca de Praga – dupa 10 luni – 1 an, iar carnea de porc sau berbec, doar dupa 2 ani si jumatate.
Ouale sunt bogate în vitamine cu mare valoare biologica. Grasimile se gasesc în galbenus sub forma emulsionata, usor digerabile si asimilabile. Proteinele contin toti acizii aminati esentiali. Oul contine mult fier, dar putin calciu si este lipsit de glucide. În galbenus se gasesc vitaminele liposolubile A, D, E, precum si vitaminele B1 si B2. Sugarului i se poate administra din ou numai galbenusul fiert si rascopt, frecat în supa sau piure, de la vârsta de 4-5 luni. Sugarul va putea mânca doua, apoi trei galbenusuri pe saptamâna, la masa de ora 14:00, alternând cu carnea. Se va începe cu un sfert de galbenus, crescându-se treptat la o treime, apoi la jumatate, pâna la un galbenus întreg. Albusul de ou se recomanda în alimentatia copilului de peste 1 an. Zilnic, oul va putea fi administrat, înglobat în diverse preparate. Mare atentie, însa: începerea diversificarii presupune respectarea riguroasa a orarului de mese: 5 mese la interval de 4 ore, cu pauza de noapte de 8 ore. Orarul meselor poate fi urmatorul: 6:00, 10:00, 14:00, 18:00, 22:00.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii