Editura Humanitas Fiction a lansat recent un nou roman scris de Eric-Emmanuel Schmitt, intitulat Elixirul dragostei, care ne duce cu gândul la opera cu acelasi titlu a lui Gaetano Donizetti. Observator minutios si lucid al capriciilor inimii, autorul reuseste sa transpuna cu fine si surprinzatoare nuante parcursul plin de capcane al unei legaturi amoroase tipice pentru vremurile noastre. Dragostea este oare un sentiment declansat de un proces chimic, sau este pur si simplu un miracol al spiritului, imposibil de explicat? Exista o metoda infailibila pentru a stârni pasiunea, un elixir precum cel care i-a unit odinioara pe Tristan si Isolda? Sau cei care se îndragostesc asculta doar de propria libertate? Acestea sunt doar câteva dintre întrebarile la care cititorii acestui roman pot raspune si singuri.
„În Elixirul dragostei m-a interesat mai ales distinctia dintre dorinta si sentiment. Cred ca, în privinta iubirii, problema consta în faptul ca denumim cu acelasi cuvânt doua teritorii diferite: cel al dorintei si cel al sentimentului. La granita dintre ele, atunci când încercam sa împacam atractia fizica si dragostea, se nasc marile noastre povesti, nu întotdeauna fericite”, scrie Eric-Emmanuel Schmitt.
Iata si câteva date biografice ale scriitorului francez: ERIC-EMMANUEL SCHMITT s-a nascut pe 28 martie 1960 la Lyon. În 1983 absolva cursurile prestigioasei École Normale Supérieure cu o diploma în filozofie. Trei ani mai târziu obtine titlul de doctor în filozofie. Debuteaza în 1991 cu o piesa de teatru, Noaptea la Valognes. Îi urmeaza Vizitatorul, care îi aduce consacrarea si pentru care este distins cu trei premii Moliere, Variatiuni enigmatice, Libertinul etc.
În 1994 îi apare primul roman, Secta Egoistilor, dar scrie în continuare piese de teatru care fac sali pline în Franta si în strainatate. În 2001 este recompensat de Academia Franceza cu Grand Prix du Théâtre pentru întreaga activitate. De acelasi succes rasunator se bucura si romanele sale Evanghelia dupa Pilat (2000), Partea celuilalt (2001), Pe când eram o opera de arta (2002), precum si eseul Viata mea cu Mozart (2005). Volumele care alcatuiesc Ciclul Invizibilului – Milarepa (1997), Domnul Ibrahim si florile din Coran (2001), Oscar si Tanti Roz (2002), Copilul lui Noe (2004), Luptatorul de sumo care nu se putea îngrasa (2009) si Cei zece copii pe care doamna Ming nu i-a avut niciodata (2012) – s-au aflat luni întregi pe listele de bestselleruri din numeroase tari.
Lui Eric-Emmanuel Schmitt i s-au decernat peste douazeci de premii si distinctii literare, iar în 2001 a primit titlul de Chevalier des Arts et des Lettres, cartile lui fiind traduse în peste patruzeci de limbi.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii