Recent editura Humanitas Fiction a lansat cel mai recent roman al scriitoarei franceze Hélène Grémillon, Tangou pentru Lisandra. Prilej cu care publicul prezent la lansarea din Bucuresti s-a delectat si cu un moment de dans oferit de TangoTangent. Nu stiu ce legatura este între Tangou pentru Lisandra si tangoul argentinian (poate cel mai frumos din lume), dar trebuie sa recunosc ca titlul versiunii românesti (traducere Simona Brinzaru) este pe departe mult mai reusit decât titlul original, La garçonnière (Garsoniera).
Romanul scris de Hélène Grémillon a aparut în 2014, la patru ani dupa romanul ei de debut, Confidentul, si se bucura de acelasi succes international, fiind tradus deja în 15 tari. Desi îmi este greu sa înteleg cum un roman (printre milioane ramase anonime, prezente doar pe rafturile unor librarii obscure) de debut ajunge bestseller international (?), cu un titlu banal (ne aduce aminte de titlul Apartamentul) si o „poveste adevarata” din seria thrillerelor politiste, cu insertii politice, romanul, scrie presa franceza, este o revelatie! Poate pentru ca se întâmpla în anul 1987 în Argentina, la Buenos Aires. Aerul bun de acolo ascunde multe drame. Si astfel ajungem la trama. „Vittorio Puig, un psihanalist acuzat de uciderea enigmaticei sale sotii, Lisandra, si Eva Maria, o pacienta devastata de disparitia fiicei sale, care întreprinde o ancheta personala pentru a proba nevinovatia acestuia. În Argentina abia iesita din dictatura si puternic marcata de desaparecidos (disparutii), miile de persoane eliminate de regimul generalului Videla, de nevroze si traume nebanuite, gelozii si tradari, fapte de o infinita cruzime ramase nepedepsite, toate reveleaza o galerie de personaje care sunt obligate sa-si scoata masca”.
Cine este aceasta scriitoare devenita peste noapte star international? Hélène Grémillon s-a nascut în 1977 la Poitiers. Dupa studii de filologie si istorie, se lanseaza în presa (lucreaza pentru Le Figaro si L’Avant-scčne cinéma) si în regia de scurtmetraj. În 2010 debuteaza cu romanul Le confident (Confidentul) o poveste în care pasiunile si întâmplarile dramatice se înlantuie pe fundalul tulbure al Frantei amenintate si apoi ocupate de nazisti. „Paris, 1975. Dupa tragicul accident în care-si pierde mama, tânara editoare Camille Werner descopera printre misivele previzibile un plic ciudat. În el, o scrisoare de câteva pagini, relatând întâmplari din copilaria unor necunoscuti. O eroare a postei, sau poate o scapare a expeditorului anonim, crede Camille. Dar primul plic e doar începutul unui sir de scrisori care, fila cu fila, deapana povestea a doua iubiri imposibile si a nenumarate vieti sfarâmate.
Încetul cu încetul, Camille întelege ca teribila taina pe care vrea sa i-o împartaseasca autorul anonim o priveste chiar pe ea.” În acest roman, care are suflul marilor istorisiri, Hélène Grémillon „asociaza pasiunea cu suspansul psihologic, într-un admirabil stil literar”. Mare succes de public si de critica, cartea a fost tradusa pâna în prezent în 27 de tari si a fost distinsa cu cinci premii importante în Franta si cu Euregio-Schüler-Literaturpreis (2013) în Germania.
În 2013, Hélène Grémillon îsi publica cel de-al doilea roman, Tangou pentru Lisandra care se bucura de acelasi succes. Cum spuneam, ramâne un mister de ce un „tânar talent” din Franta, cum spunea un critic la RFI, îsi alege un subiect despre care în Argentina s-au scris mii de carti, se apuca sa abordeze un asemenea subiect pentru ca apoi sa dobândeasca, peste noapte, o notorietate internationala. În fine, câteva cuvinte si despre trupa TangoTangent care a oferit publicului prezent la lansarea cartii scrise de Hélčne Grémillon, momente de neuitat.
TangoTangent este cea mai (atr)activa scoala de tangou argentinian din România, care, înca din 2006, de la înfiintare, a initiat si sustinut o campanie intensiva de promovare a tangoului argentinian în Bucuresti si în toata tara. Membrii fondatori, Amalia si Gilbert Iscu, împreuna cu Daniel Mandita au început sa predea tangoul ca hobby, dar „aventura” tangoului i-a facut sa ajunga sa danseze pe scene românesti si internationale. Alaturi de Razvan Mazilu si Monica Petrica, spectacolul Un Tango mas (Înca un tango) se joaca cu casa închisa la Teatrul Odeon de peste zece ani.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii