Asa cum se stie, pe 8 iulie 1947, la ora 14.26, Associated Press anunta ca Baza US Air Force de la Roswell a raportat recuperarea unui „disc zburator” (adica a unui OZN) de pe proprietatea unui fermier din apropiere si ca discul, cazut „candva saptamana trecuta”, a fost transportat cu avionul la un „cartier general de nivel superior”. Cum era de asteptat, stirea a declansat frenezia intregii prese.
Ceva mai tarziu, s-a anuntat ca respectivul „cartier general superior” era cel condus de generalul de brigada Roger Ramey, seful Armatei a 8-a Air Force cu sediul la Fort Worth, Texas, armata careia grupul 509 de bombardiere, stationat la Baza Roswell, ii era subordonat. S-a anuntat, de asemenea, ca „discul” recuperat a fost trimis mai departe, la Wright Field, Ohio, sediul comandamentului materialelor aviatiei militare si al laboratoarelor sale de cercetare aeronautica.
Peste aproximativ o ora, generalul Ramey prezenta insa presei o versiune diferita; nu era vorba de un disc, ci de un balon meteorologic. Si, cu doua ore mai tarziu, la o conferinta de presa, erau aratate resturile zdrentuite ale unui balon si o folie de aluminiu, tinta radar, tinute in maini de Ramey, alaturi de adjunctul sau, sau de ofiterul de informatii de la Roswell care venise cu epavele „discului”. Cu aceasta ocazie, s-au facut mai multe fotografii, care au devenit intre timp foarte cunoscute. Tot atunci, Ramey a adus si un ofiter meteorolog pentru a face o identificare a balonului.
Aceasta a fost povestea oficiala, pentru urmatorii 47 de ani, pana cand – in urma numeroaselor rumori – congresmanul Steven Schiff din New Mexico a fost solicitat sa lamureasca ciudata schimbare, din „disc” in „balon”. Schiff a cerut, in 1994, Biroului General de Conturi (GAO) al Congresului SUA, sa investigheze cazul.
Avion sau balon?
Acum Air Force a modificat povestea, spunand ca nu a fost un balon meteorologic, ci un aparat strict secret, numit Mogul, format din mai multe baloane meteorologice si tinte radar, lansat la Alamogordo, aflat in apropiere. Intrucat, intre timp au aparut numerosi martori care au afirmat ca au vazut discul recuperat si ca acesta nu putea fi confundat de ofiterii de la Roswell cu un balon, ba chiar ca ar fi fost gasite si corpurile unor nepamanteni, in 1997, la a 50-a aniversare a cazului Roswell, Air Force a emis un raport suplimentar, potrivit caruia ar fi fost vorba de amintirile foarte distorsionate privind testele de ejectie efectuate in New Mexico, dupa 1950, cu niste „manechine”.
La un moment dat insa, cei care doreau sa gaseasca dovezi suplimentare ca a fost totusi o „farfurie zburatoare”, au observat un detaliu interesant intr-una dintre fotografiile facute in 1947, in care generalul Ramey, ghemuit pe podeaua birului sau, prezinta resturile balonului, alaturi de seful sau de stat major, colonelul Thomas Dubose. In mana stanga a generalului Ramey este o bucata de hartie, cu partea de text orientata (probabil fara voie) spre camera, permitand ca textul sa intre in cadru.
In mod firesc, cei interesati au cerut oficialitatilor sa dezvaluie continutul acestui document. In raportul din 1994-1995 privind cazul Roswell, Air Force sustine ca, un laborator guvernamental de fotoanaliza, pe care insa a refuzat sa-l identifice, a scanat si a digitizat nota lui Ramey, dar nu a putut „vizualiza” orice „detaliu” – chiar folosind printuri de prima generatie si copiile negativului – din cauza „calitatii insuficiente”. Raspunsul pare curios, intrucat institutii civile au izbutit sa descifreze texte de pe fotografii cu o calitate similara.
Mai multi anchetatori au incercat, folosind legea accesului la informatii, sa obtina o copie a raportului privind fotoanaliza mentionata de Air Force. Li s-a raspuns ca nimeni nu are nicio idee despre ce s-a intamplat cu acest raport, petitionarii fiind plimbati, fara vreun rezultat, de la o arhiva la alta.
In anii care au urmat, pana prin 2011, numeroase grupuri si persoane interesate (inclusiv dintre cei care nu erau de acord cu varianta OZN) au efectuat analize asupra textului din fotografia cu Ramey, folosind produse software mai mult sau mai putin sofisticate. Rezultatele acestor analize pot fi gasite cu usurinta pe internet. O persoana care s-a implicat in aceasta intreprindere a fost David Rudiak. El a comparat interpretarile sale cu cele date de catre mai multi analisti, evidentiind astfel portiunile in care exista consens sau divergente. Textul s-a dovedit a fi un mesaj trimis prin telex, folosind doar litere mari, de la generalul Ramey catre Pentagon, generalului Hoyt Vandenberg, seful Statului Major al Air Force la momentul respectiv. Aparent, Ramey ii oferea lui Vandenberg o actualizare cu privire la situatia foarte „fluida” in incidentul Roswell.
Intr-un amplu articol, Rudiak explica modul in care s-a procedat pentru interpretarea textului. Lectura era foarte dificila chiar si atunci cand rezolutia era maxima, cauzele fiind: granulatia originala a filmului, developarea inegala, defecte specifice fotografiei, inclinarea hartiei, cutele sale, ducand de pilda la un mers ondulat al randurilor, umbrele, ca si faptul ca o parte de la marginea textului este ascunsa de degetul mare al generalului Ramey. Toate acestea au necesitat recalibrari, de pilda marind dimensiunea verticala. Din unele cuvinte s-au identificat clar doar anumite litere; in acest caz un software oferea imediat toate cuvintele posibile care se potriveau. Faptul ca la telex literele erau egal distantate, a permis determinarea lungimii unor cuvinte greu lizibile, cu eliminarea unor variante prea lungi sau prea scurte. S-au folosit si numeroase alte criterii, tinand de stilul militar, de prescurtari in uz curent la data respectiva etc.
Textul vizibil are noua randuri, care au fost numerotate, continand circa 320 de caractere, egal spatiate. La cele noua randuri, Rudiak a mai adaugat un prim rand, foarte greu lizibil, ca si randurile antetului. Analistii au stabilit un consens sau o majoritate covarsitoare asupra a 41% dintre cuvinte sau caractere, iar asupra a 76% exista o majoritate cel putin multumitoare. Exista diferite cuvinte cheie si fraze care pot fi vazute usor de oricine, chiar si in scanari cu rezolutie minima, asa cum a fost cea folosita in prima analiza, din 1999.
Paragrafele nu pot fi citite integral, dar fragmentele sunt edificatoare. In primul paragraf un fragment spune ca „UN LUCRU GASIT ESTE UN DISC” si ca „VICTIMELE EPAVEI” au o legatura cu „OPERATIA DE PE «RANCH»”, apoi ca cele adunate „LE-ATI EXPEDIAT… LA FORT WORTH, TEX”. In al doilea paragraf, Ramey descrie modul in care situatia a fost tinuta sub control. Dupa care se poate citi: „…IN «DISC» EI VOR EXPEDIA…” la un oarecare „A1” din cadrul „ARMATEI 8” de la Fort Worth.
O poveste „denaturata”
In cele din urma, Ramey se pare ca prezinta modul in care situatia a fost prezentata publicului, inclusiv modul in care incidentul urma sa fie musamalizat. In primul rand el il asigura pe Vandenberg ca precedentul comunicat (denumit „INTELESUL DENATURAT AL POVESTII”) a fost opera unei echipe de contrainformatii a Armatei („CIC/TEAM”), dar ca „URMATORUL COMUNICAT DE PRESA” ar fi despre „BALOANE METEOROLOGICE”. Ramey termina cu afirmatia ca povestea cu balonul meteorologic ar fi mai bine acceptata daca s-ar adauga, de asemenea, demonstratii cu tinta radar a balonului meteorologic.
In viziunea lui Rudiak, cuvintele si frazele cheie, care sunt unanim acceptate, dovedesc asadar falsitatea diverselor „explicatii” emise de Air Force, atat a celor originale, din 1947, cu „balonul meteorologic”, cat si a povestilor actualizate, cu „balonul Mogul” ori cu „manechinele”.
Un alt cuvant, ca si o expresie cheie, usor de vazut sunt: „DISC” si „IN «DISC»” in a cincea linie. Ramey descrie asadar, in mod clar, obiectul accidentat drept un „disc” si nu ca un „balon meteorologic”, sau un „Mogul”, sau o „tinta radar”, sau orice alt cuvant sau fraza care ar sugera un balon. De fapt, singura mentiune in acest sens vine la sfarsitul mesajului, in contextul declaratiilor publice care urmau sa fie emise.
Mai mult decat atat, mesajul se refera la transportul a ceva aflat „in disc”. Nici baloane nici tintele radar fragile nu puteau avea, in interiorul lor, ceva care ar putea fi expediat. Daca Ramey ar fi avut in vedere echipamentele transportate de balon, atunci fraza ar fi inceput cu „atasata” sau „suspendata” etc.
Printre teoriile despre incidentul Roswell exista si una care spune ca acesta a fost un accident cu o aeronava experimentala guvernamentala ultrasecreta, pilotata de un echipaj uman. Nimeni nu a prezentat nicio dovada ca o astfel de nava ar fi existat vreodata si, cu atat mai putin, ca ea ar fi fost testata atunci in New Mexico. Pare, de asemenea, foarte putin probabil ca, dupa aproape saptezeci de ani, o ipotetica nava, construita cu tehnologia de atunci, sa fie considerata in continuare strict secreta.
Pe de alta parte insa, incidentul Roswell dispune de sute de marturii, in buna parte de prima mana, a unor participanti cheie la incident, care arata ca resturile adunate aveau proprietati neobisnuite, ca au existat cadavre ale unor fiinte cu aspect ciudat si ca ramasitele balonului au fost aduse in biroul generalului Ramey, anume pentru a distrage atentia publicului si a presei.
DAN D. FARCAS
Comentarii