Christopher Mellon este fost secretar adjunct al Apararii pentru Informatii sub presedintii Clinton si Bush. El a jucat un rol central în dezvaluirea moderna a Fenomenelor Anomale Neidentificate (UAP); între altele, a contribuit la divulgarea catre New York Times a videoclipurilor OZN-urilor din 2017 de la Pentagon.
Fostul oficial de rang înalt al serviciilor secrete americane, care nu este genul care exagereaza, a facut, la un eveniment al Fundatiei SOL, o afirmatie nelinistitoare – „lumea nu este pregatita pentru ceea ce va dezvalui dezvaluirea”. În discursul, sustinut la o sesiune a Organizatiei Stiintifice pentru Eliberarea Cunoasterii despre UAP-uri si fenomene conexe din luna mai 2025, el a mentionat descoperirea exoplanetelor, ca o dovada convingatoare ca nu suntem singuri: „Exista probabil miliarde de planete locuibile – ceea ce face matematic irational sa credem ca suntem singuri”. Acest lucru se potriveste cu ideea ca am putea fi sub observatie directa sau în contact cu „o alta civilizatie mult mai veche si mai avansata decât a noastra”.
Mellon sugereaza ca, în cazul unui contact autentic, efectele ar zdruncina atât de mult paradigmele acceptate încât disonanta cognitiva i-ar zapaci pe oameni. „Dezvaluirea ar rasturna viziunile asupra lumii, doctrinele religioase si locul nostru în cosmos. Cei mai multi pur si simplu nu sunt pregatiti.” Cu toate acestea, desi societatea poate sa nu fie înca dispusa sa confrunte adevaruri care ar putea rescrie tot ceea ce am crezut vreodata, dovezile continua sa se acumuleze. Iar, mai devreme sau mai târziu, s-ar putea sa nu ne mai putem permite luxul de a privi în alta parte.
Nu suntem singuri…
Într-un videoclip intitulat „Nu suntem singuri – o reflectie asupra UAP-urilor si a contextului cosmic al umanitatii”, lansat pe 4 iunie pe YouTube, Mellon spune ca din timpuri imemoriale, stramosii nostri au privit cerul noptii, întrebându-se daca suntem singuri în Univers. În mod remarcabil, o mâna de gânditori timpurii – inclusiv filosoful roman Lucretiu si savantul renascentist Giordano Bruno – au recunoscut ca cosmosul trebuie sa contina alte lumi cu fiinte inteligente.
Scriind cu aproape un secol înainte de nasterea lui Hristos, Lucretiu a afirmat: „Tot acest Univers vizibil nu este unic în natura si trebuie sa credem ca exista în alte regiuni ale spatiului, alte lumi, alte fiinte si alti oameni.”.
Astazi, datorita astronomiei moderne si descoperirii exoplanetelor, stim ca vastitatea imensa a cosmosului face ca perspectiva altor lumi locuite sa fie nu doar plauzibila, ci si o certitudine statistica. O estimare recenta trage concluzia ca sansele ca noi sa fim singuri în Univers sunt mai mici de unu la 10 miliarde de trilioane. O alta sugereaza ca împartasim Calea Lactee cu peste 10.000 de civilizatii extraterestre – majoritatea mult mai vechi si mai avansate decât noi.
Pe scurt, pare inevitabil ca civilizatiile extraterestre sa fi aparut în alte parti si sa fie la fel de abundente, diverse si sofisticate ca tot ce si-ar fi imaginat autorii de science fiction. Prin urmare, desi titlul acestei conferinte – Nu suntem singuri – poate parea senzational, el exprima de fapt o opinie împartasita de majoritatea astronomilor.
Viata extraterestra îndepartata ar prezenta un interes pur teoretic daca nu ar exista nicio perspectiva de interactiune cu aceste civilizatii. Dar iata, exista un numar mare si crescând de dovezi care indica faptul ca cel putin o civilizatie extraterestra a gasit Pamântul si ne monitorizeaza – poate chiar cautând sa influenteze traiectoria dezvoltarii noastre.
Relatarile militare repetate ale fenomenelor anomale neidentificate (UAP) dateaza cel putin din cel de-al Doilea Razboi Mondial. Datele istorice includ sute de mii de rapoarte UAP documentate, multe dintre ele implicând mai multi martori, date radar si alte date de la senzori. Pilotii de vânatoare americani au depus marturie sub juramânt în fata Congresului despre întâlniri cu vehicule controlate inteligent care demonstreaza caracteristici de performanta pe care nu le întelegem si nu le putem imita. Într-un act revigorant de sinceritate, Dr. Jon Kosloski, care conduce în prezent ancheta guvernului SUA privind UAP-urile (AARO), a declarat recent: „UAP-urile sunt reale. Am primit 1.600 de cazuri. Acestea sunt cazuri interesante pe care, având în vedere pregatirea mea în fizica si inginerie, nu le înteleg – si nu cunosc pe nimeni altcineva care sa le înteleaga.”.
Este important sa recunoastem ca inteligenta care controleaza aceste nave ciudate s-ar putea sa nu fie biologica. Dr. Steven Dick, fost istoric sef al NASA, se numara printre cei care cred ca inteligenta artificiala ar putea fi agentul dominant în vaste regiuni ale spatiului. În anii 1950, matematicianul genial John von Neumann a propus ideea sondelor autoreplicante – un exemplu premonitor al modului în care civilizatiile avansate din punct de vedere tehnologic si-ar putea extinde în cele din urma raza de actiune pe o întreaga galaxie fara a fi nevoie de calatorii cu viteza mai mare decât lumina.
Pe scurt, cu siguranta nu suntem singuri în univers – si cel mai probabil nu suntem singuri nici în Calea Lactee. Întrebarea cruciala este, asadar, daca exista o legatura între UAP-urile pe care le detectam si oricare dintre civilizatiile extraterestre care, fara îndoiala, au aparut în numeroase ocazii de-a lungul a miliarde de ani în alte parti ale galaxiei.
Având în vedere dovezile convingatoare care au aparut în ultimii ani, multi dintre noi, cei care studiem UAP-urile, suntem frustrati de slaba acoperire a acestor probleme în presa mainstream si de o lipsa de interes regretabila din partea mediului academic si a majoritatii guvernelor. La urma urmei, este greu de conceput o problema cu implicatii mai profunde sau mai ample.
Câti oameni stiu astazi ca guvernul SUA, confruntat cu dovezi pe care nu le-a putut nega, a recunoscut, cu reticenta, realitatea UAP-urilor? Câti stiu ca aviatori decorati ai Marinei au depus marturie sub juramânt în fata Congresului despre întâlniri cu vehicule pe care le cred ca sunt de origine extraterestra? Câti oameni stiu ca un fost ofiter de informatii a prestat juramânt, într-o marturie live, ca guvernul SUA a recuperat de fapt tehnologie non-umana?
Popularitatea relatarilor science fiction
Ceea ce face ca aceasta situatie sa fie si mai ironica si surprinzatoare este popularitatea globala exceptionala a relatarilor science fiction despre viata extraterestra. De exemplu, primele trei filme cu cele mai mari încasari din toate timpurile prezinta extraterestri. Astazi, Star Wars are aproximativ 16,8 milioane de urmaritori pe Instagram, iar Marvel Studios – care prezinta în mod proeminent personaje extraterestre – are 69 de milioane de urmaritori pe Instagram.
În schimb, Mutual UFO Network (MUFON), care investigheaza si catalogheaza observarile reale UAP si ofera rapoarte actualizate despre UAP, pline de fotografii si videoclipuri, are doar 60.000 de urmaritori pe Instagram. Calculele arata ca pentru fiecare urmaritor MUFON pe Instagram, exista aproximativ 20.000 de fani Marvel.
Aceasta discrepanta dintre apetitul insatiabil al publicului pentru naratiunile fictive despre extraterestri si dezinteresul sau relativ fata de relatarile UAP din lumea reala este în sine un subiect fascinant. Demonstreaza un interes public acut pentru temele extraterestre – totusi, ramâne în mare parte subliminal, probabil datorita dorintei mintii constiente de a evita ceea ce psihologii numesc disonanta cognitiva.
Acest termen descrie un mecanism pe care mintea noastra îl foloseste pentru a ne proteja de informatiile conflictuale care ar putea provoca stres si anxietate. Nu este greu de înteles de ce recunoasterea constienta a unei prezente extraterestre s-ar dovedi, pentru multi oameni, anxiogena, perturbatoare si dificil de reconciliat cu viziunea predominanta a societatii asupra realitatii.
Problema UAP si a extraterestrilor nu este doar subtila si complexa pentru multi oameni, ci e înspaimântatoare si, prin urmare, exceptional de dificil de acceptat sau de procesat. Aceasta – spune Mellon – este una dintre cele mai mari provocari cu care ne confruntam în încercarea de a creste gradul de constientizare a publicului cu privire la subiectul UAP si implicatiile sale. Problema este agravata masiv de obstacolele unice implicate în aplicarea metodelor stiintifice conventionale la studierea UAP. Este suficient sa spunem ca niciodata în istorie nu am studiat ceva care sa ne depaseasca în inteligenta si dezvoltare tehnologica.
DAN D. FARCAS
Comentarii