De mai bine de un secol si ceva, Planeta Rosie a fost in centrul atentiei unei prese in cautare de senzational. Oamenii s-au lasat convinsi fie ca exista apa pe Marte, fie ca exista niste canale pe Marte sau chiar chipul unui om pe Paneta Rosie. Mai mult stiintifico-fantastice decât stiintifice aceste idei s-au ofilit odata cu trecerea timpului, dar ele sunt revigorate azi de o institutie serioasa precum NASA.
De câtiva ani, NASA a readus in atentia publicului larg, tot mai tulburat de stirile despre razboaiele cu teroristii, de viata grea pe Pamânt, de schimbarile climatice (?), o planeta moarta si interesanta eventual doar pentru acei amatori care o privesc prin telescoape pentru consumatori. Marte este iar vedeta cosmica despre care vorbeste toata lumea si asta din cauza incarcaturii puternic stiintifice garantate de NASA. Robotul Curiosity, despre care am scris si noi, a cercetat suprafata Planetei Rosii si in cele din urma anuntul care a impresionat intreaga omenire a sosit cu intreg arsenalul publicitar demn de un film de la Hollywood: pe Marte exista apa! Sau, ma rog, a existat, nu este foarte clar.
Descoperirea descatuseaza din nou imaginatia stiintifico-fantastica a cercetatorilor. Deja se estimeaza ca Planeta Rosie ar putea fi colonizata de pamânteni, ar putea fi readusa la conditiile Terrei pe care le-a pierdut de miliarde de ani. Iar Hollywoodul nu s-a lasat pe tânjala si a lansat in luna octombrie filmul Martianul in regia lui Ridley Scott, cu Matt Damon in rolul principal. Un pamântean care traieste intr-o colonie, are aer, are pamânt, produce apa, cultiva plante si care asteapta o misiune NASA sa-l aduca inapoi pe Pamânt, totul in purul stil hollywoodian. Lasând la o parte interesul presei de a face din Marte un subiect gras pentru publicul larg, sa ne intoarcem la ipotetica apa de pe Marte, despre care vorbea presa si acum 100 de ani, cu mult inainte de nasterea NASA.
Natura are mai multa imaginatie decât omul
Descoperirea apei lichide pe Marte la sfârsitul lunii septembrie este considerata o „surpriza” si „aproape anecdotica” de catre astrofizicianul francez Sylvestre Maurice, responsabil de camera video a robotului Curiosity aflat pe suprafata lui Marte. „Descoperirea apei lichide pe Marte, spune specialistul, a fost o surpriza pentru ca am facut niste calcule termodinamice si am crezut ca nu o putem gasi in aceasta stare. Insa este aproape anecdotica pentru ca aceasta descoperire nu ne schimba deloc modul de abordare”. Atunci, este logic sa abordam problema astfel: daca exista apa, inseamna ca exista obligatoriu si forme de viata.
„Eu nu stiu niciun loc de pe Pamânt unde sa fie apa si sa nu existe si viata. Insa, nu putem spune ca exista viata pentru ca exista apa. Apa este o conditie necesara, dar nu si suficienta pentru existenta vietii”, a mai spus expertul francez. Oamenii de stiinta banuiesc de multa vreme ca a existat apa pe Marte, cel putin in perioada ei de tinerete, adica acum 1,5 miliarde de ani, pe când si Pamântul era mai tânar. Nu se stie de ce, dar dupa aceasta perioada, spun specialistii, apa a disparut de la sol, chiar daca au ramas, conform lui Maurice, urme infime de umezeala in atmosfera rarefiata martiana.
Apa ingheata la temperaturi sub zero grade Celsius, dar in prezenta percloratului putem avea apa lichida chiar si la temperaturi de -50 de grade Celsius. Totusi, a reamintit Sylvestre Maurice, pe Marte nu a fost descoperita direct apa in stare lichida, ci urmele pe care probabil scurgerea sa le lasa pe pantele Planetei Rosii. „Am vazut cum apar primavara urme care dispar toamna”, adaugat el. Daca lucrurile stau asa, atunci ceea ce se banuia, ca amintitele urme ar fi fost lasate de suvoaiele de materie incandescenta rezultate in urma unor intense activitati vulcanice, nu mai sta in picioare. Daca urmele sunt lasate, intr-adevar, de apa, cum afirma astrofizicianul francez, se naste o alta intrebare: de unde provine apa? Probabil ca din subsolul planetei, cred unii specialisti, iar Sylvestre Maurice nu exclude probabilitatea ca ea sa provina din atmosfera.
Un mister pe cale de rezolvare?
Daca am ajuns la atmosfera Planetei Rosii, de unde ar putea proveni apa martiana, atunci sa amintim ca si ea este o necunoscuta pentru cercetatori. DIn atmosfera, bine, dar care atmosfera? Caci, daca a avut, cum a disparut? Teoriile sunt contradictorii. O ipoteza mai veche spunea ca o mare parte din carbonul din atmosfera martiana, dominata de bioxid de carbon, ar fi ramas captiv in roci in urma unor procese chimice.
Acum teoria se dovedeste falsa, pentru ca un nou studiu, informeaza site-ul SPACE.com, a ajuns la concluzia ca nu exista suficient de mult carbon in rocile martiene pentru a explica disparitia cantitatii uriase de bioxid de carbon din atmosfera acestei planete. „Cel mai mare depozit de carbonat de pe Marte contine cel mult de doua ori mai mult carbon decât intreaga atmosfera rarefiata a Planetei Rosii in prezent”, este de parere coordonatorul acestui studiu, Bethany Ehlmann, de la Institutul Tehnologic din California.
„Chiar daca am combina toate depozitele de carbon cunoscute de pe Marte si tot nu am ajunge nici macar aproape pentru a explica disparitia atmosferei martiene dense din trecutul indepartat al acestei planete”, a mai adaugat cercetatoarea. Studiul este un pas spre elucidarea misterului disparitiei atmosferei martiene. In prezent, atmosfera lui Marte are doar 1% din densitatea celei terestre la nivelul marii. Unde a disparut?
Bethany Ehlmann a analizat datele adunate in cadrul numeroaselor misiuni de cercetare ale Planetei Rosii – printre care Mars Global Surveyor, Mars Reconnaissance Orbiter si Mars Odyssey – pentru a estima cât de mult carbon se afla in rocile martiene. Apoi, ea a comparat rezultatul obtinut cu volumul de carbon de care ar fi fost nevoie pentru a forma atmosfera densa ce ar fi putut sa sustina apa in stare lichida la suprafata acestei planete.
Rezultatul a fost ca ar fi nevoie de peste 35 de astfel de depozite de carbonati de dimensiunea celui din zona martiana denumita Nili Fossae pentru a retine cantitatea de carbon pe care ar fi pierdut-o atmosfera martiana. Deocamdata, nimeni nu ne poate spune daca nu cumva aceste depozite exista si expertii de la NASA nu au aflat inca. In lipsa acestei certitudini, Bethany Ehlmann este convinsa ca, daca atmosfera lui Marte nu este inchisa in depozite minerale, atunci o posibilitate este ca pur si simplu atmosfera martiana sa se fi risipit in spatiu, fenomen care este sustinut de unele dovezi adunate in trecut de robotul Curiosity.
Dar ce fenomen a facut posibila aceasta „risipire” in spatiu, in vreme ce la noi, atmosfera sta „lipita” in jurul planetei? Intrebare fara un raspuns multumitor. Revenind la misterul apei si a „canalelor” martiene, sa amintim ca NASA a anuntat, tot luna trecuta, ca dungile de culoare inchisa care apar, din loc in loc, pe pantele diferitelor formatiuni de relief de pe Marte sunt urmele lasate de cursuri sezoniere de apa sarata, solutie apoasa saturata in sare.
Mai mult, NASA a precizat ca au fost identificate in aceste urme martiene saruri minerale „hidratate”, care necesita apa pentru a se forma. „Datele sustin ferm ipoteza ca aceste linii contin apa in stare lichida in timpul sezoanelor calde de pe Marte”, conform studiului publicat de NASA, dar „noutatea” e mai veche, astrofizicienii emitând de multa vreme ipoteza ca urmele care apar sezonier pot fi formate de curgeri de apa sarata pe Planeta Rosie. Urmele, care pot avea câteva sute de metri lungime si cinci metri latime, apar pe pante de pe Marte in timpul sezoanelor calde, se lungesc si apoi dispar când temperaturile scad.
Asadar, misterul e departe de a fi dezlegat: exista apa lichida pe Marte sau „canalele” observate sunt doar vechi activitati de pe vremea când apa era la ea acasa? Sau apa este sub solul inghetat? Sau apa este in atmosfera disparuta? Publicul gusta astfel de mistere cu aceeasi bucurie cu care gustau si stirile despre Marte acum o suta de ani si mai bine.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii