Mentionam saptamana trecuta ca Paul Stonehill este un cunoscut ufolog, nascut in Ucraina, dar in prezent american, bine familiarizat cu peisajul cercetarii OZN din tarile fostului URSS. Spicuim mai jos, din lucrarile sale, alte cateva cazuri de intalniri inexplicabile cu obiecte subacvatice neidentificate (OSN). Un binecunoscut cercetator rus al fenomenelor paranormale, scriitorul Aleksandr Petuhov, mentioneaza ca, in 1951, in apele teritoriale ale URSS, un submarin sovietic a intalnit un obiect subacvatic straniu, de dimensiuni gigantice.
Obiectul nu a reactionat la solicitarea submarinului de a se identifica, si a continuat, fara graba, sa se apropie de tarm. Capitanul a ordonat atunci sa fie aruncate bombe submarine in locul in care se afla obiectul neidentificat. Acesta nu a reactionat la atac si si-a continuat cursul, cu aceeasi viteza. Dupa un timp, a urcat insa, in mod neasteptat si brusc, spre suprafata marii. La adancimea de 50 de metri, s-a oprit, a schimbat cursul, si s-a indepartat.
Mihail Soroka, un cercetator al fenomenelor paranormale din Kiev, Ucraina, a descris un incident straniu intr-un interviu dat, in decembrie 2007, ziarului de limba rusa Fakti. Un submarin nuclear insotea un vas de suprafata, cand un obiect mare si luminos a aparut pe cer. Avea forma unei ciuperci, intoarsa cu susu-n jos. Partea inferioara era alba, imediat deasupra galbena, apoi mai sus rosie. Aparitia nu doar ca s-a apropiat de nave, dar a si indreptat spre una dintre ele un fascicul de lumina. Apoi obiectul a disparut brusc.
Soroka a mai mentionat ca serviciile de informatii ale marinei spuneau ca OZN-urile apar cu precadere deasupra navelor militare si a instalatiilor de coasta. Si expertul rus in informatii navale, capitanul de rangul intai Igor Barklay, a mentionat ca obiectele neidentificate au fost reperate cel mai adesea in apele adanci, aproape de locurile in care sunt concentrate forte militare: in Bahamas, Bermude, Puerto Rico, si coasta de est a Statelor Unite.
Sfere de foc sub apa
Numarul 3 (212), din februarie 2010 al publicatiei Sekretniye Issledovaniya din Belarus, continea un articol scris de Valeria Peresilkina. Textul enumera cazurile de obiecte subacvatice neidentificate observate de marina militara rusa, in diferite mari ale planetei noastre.
In luna august 1965, in timp ce naviga pe Marea Rosie, echipajul de pe vasul Raduga a observat un fenomen neobisnuit. La aproximativ doua mile distanta, o sfera de foc, apreciata ca avand saizeci de metri in diametru, a tasnit de sub apa si a plutit deasupra marii, la o altitudine de 150 de metri, iluminand zona. Cand sfera a iesit din mare, a fost urmata de un pilon gigantic de apa, care s-a prabusit cateva clipe mai tarziu.
In decembrie 1977, nu departe de insula Noua Georgie, echipajul traulerului Vasily Kiselev a observat, de asemenea, ceva iesit din comun. Un obiect in forma de gogoasa, cu diametrul estimat intre 300 si 500 de metri, a iesit vertical din mare si s-a ridicat, a plutit deasupra zonei, la altitudinea de patru-cinci kilometri, timp de trei ore, iar apoi a disparut instantaneu. Concomitent, statia radar a traulerului a fost scoasa din uz.
Capitanul de rangul intai (pensionar) Yuri Vinogradov, care a servit in marina militara din 1975 pana in 2000, a observat, in anii 1980, pe ecranul sonarului, impreuna cu alti ofiteri, un OSN care se deplasa cu mare viteza, si care a disparut in adancuri.
Conform marturiei marinarului Alexander G. Globa, publicata in iunie 1984, in revista Zagadki Sfinksa din Odesa (nr.3, 1992), vasul Gori naviga in Marea Mediterana, la douazeci de mile marine de Stramtoarea Gibraltar. La 16:00, Globa era de serviciu. Era cu el si comandantul secund S. Bolotov. Amandoi stateau in picioare pe puntea stanga cand au observat zburand un obiect ciudat policrom. In momentul in care obiectul a ajuns la pupa navei, s-a oprit brusc. S. Bolotov, agitandu-si binoclul, a ineput sa strige: „E o farfurie zburatoare, o farfurie adevarata, Dumnezeul meu, grabeste-te, grabeste-te, uita-te!” Globa, privind prin propriul sau binoclu, a vazut, la o anumita distanta in spatele vasului, un obiect plat, care-i amintea de o tigaie rasturnata. OZN-ul era stralucitor, cu un luciu metalic gri. Portiunea inferioara a navei avea o forma rotunda precisa, cu un diametru nu mai mare de douazeci de metri. In jurul portiunii inferioare, Globa a observat „valuri” de proeminente pe bordajul exterior.
Baza corpului obiectului parea sa fie formata din doua discuri, care se invarteau incet in sensuri opuse, cel de sus fiind mai mic. Pe circumferinta discului inferior Globa a vazut numeroase lumini stralucitoare, ca un sirag de margele. Partea de jos a OZN-ului parea perfect neteda, era de culoarea galbenusului de ou, iar in mijlocul ei Globa spune ca era o pata rotunda. Pe marginea de jos a OZN-ului mai era vizibil si ceva ce semana cu o teava. Acesta stralucea intr-o culoare de un roz nefiresc, amintind de o lampa de neon. Partea de sus a discului era incoronata de ceva avand o forma triunghiulara. Se pare ca se rotea in aceeasi directie ca si discul inferior, dar intr-un ritm mult mai lent. Dintr-o data, OZN-ul a saltat de cateva ori in sus, ca si cum ar fi fost miscat de un val invizibil. Concomitent s-au aprins mai multe lumini in partea inferioara. Intre timp aparusera pe punte si capitanul Sokolovki si mai multi membri ai echipajului. Ei au incercat sa atraga atentia obiectului cu ajutorul unui proiector de semnalizare. Se pare insa ca atentia OZN fusese deja distrasa de un alt vas, care se apropia la babord. Era o nava araba de transport care se indrepta spre Grecia. Arabii au confirmat faptul ca obiectul a plutit deasupra lor. Un minut si jumatate mai tarziu, obiectul si-a schimbat traiectoria de zbor, a accelerat si s-a inaltat rapid. Marinarii sovietici au observat ca, atunci cand a trecut printre nori, aparand si disparand, stralucea ocazional reflectand razele soarelui. Apoi nava „a izbucnit, ca o scanteie”, si a disparut.
In anii 1970, rapoarte emise de catre amiralul V.A. Domislovsky, seful departamentului de informatii al flotei din Pacific, au descris un obiect cilindric gigantic, neidentificat, vazut de marina sovietica in regiunile indepartate ale Oceanul Pacific. Obiectul plutea deasupra oceanului si avea 800-900 de metri lungime. Dintr-unul dintre capetele sale au iesit niste obiecte mici („cum ar iesi albinele din stup”), care au coborat in apa. Dupa un timp, obiectele au revenit si au reintrat in giganticul OZN, care si-a luat zborul si a disparut dincolo de orizont. Aceasta informatie a fost dezvaluita in interviuri date de Vladimir Ajaja pentru mass-media din Rusia.
Ajaja, la ora actuala avand aproape 90 de ani, este o personalitate proeminenta in cadrul Asociatiei Ufologice din Rusia. El a fost un cercetator marin, care, in mai multe randuri, a studiat adancurile oceanului Atlantic, la bordul unui submarin sovietic (cu multe caracteristici proiectate chiar de el). Cand a inceput sa se intereseze de ufologie si-a asigurat antipatia oficialitatilor, ca unul care studiaza subiecte interzise.
Un subiect discutabil
Cu ajutorul prietenilor sai bine plasati din marina, el a fost capabil totusi sa publice un articol despre Triunghiul Bermudelor in Nauka i Jizny, o respectata revista de popularizare stiintifica. Ceilalti cercetatori din marina sovietica nu ar fi indraznit sa abordeze un astfel de subiect „discutabil”. In cautarea unor informatii, Ajaja a fost ajutat de doua surse: cartea „Triunghiul Bermudelor” scrisa de Charles Berlitz, in care era mentionat si fenomenul OZN (el n-ar fi putut gasi alte carti cu acest subiect in bibliotecile sovietice de atunci), si vice-amiralul Y.V. Ivanov, seful Directiei de Informatii Navale. Ajaja a aflat, de la acesta din urma ca informatiile navale au considerat de mult timp OZN-urile drept un subiect care merita investigat in mod serios. Totusi eforturile lui Ajaja de a studia si de a promova ufologia l-au transformat intr-o tinta a atacurilor venite din partea oficialitatilor stiintifice si a functionarilor de partid. Numele sau a fost defaimat in mass-media sovietica, iar lucrarile sale au fost puse pe lista neagra. A fost concediat de la mai multe locuri de munca, si a fost impiedicat sa vorbeasca in public. Din nou, prietenii lui din marina l-au ajutat sa isi gaseasca un loc de munca, si l-au incurajat sa scrie despre fenomenul OZN, pentru uzul lor practic. Ulterior, in brosura sa „Atentie: OZN-uri”, Ajaja a afirmat ca valul OZN din 1989, inca in curs de desfasurare in 1991, anul in care lucrarea a fost publicata, a maturat barierele ideologice si de cenzura care au fost introduse impotriva ufologiei in URSS.
Din pacate, asa cum precizeaza Paul Stonehill, din cauza anilor de interzicere a subiectului, tara era total nepregatita pentru receptarea corecta a fenomenului OZN. In aceste conditii, Ajaja a ajutat la crearea organizatiei SOYUZUFOSENTR, menit sa promoveze studiul stiintific al fenomenelor OZN. Acesta s-a desprins de suportul sau initial, Academia Sovietica de Stiinte, intrucat, la fel ca multe alte persoane, Ajaja era convins ca cei responsabili cu cercetarea OZN din cadrul Academiei mai mult au impiedicat decat au sprijinit o investigare corecta si nepartinitoare a fenomenului.
Fenomenul OSN nu este de data recenta. A. Gorbovsky, un istoric si scriitor sovietic, cu domiciliul in prezent in Regatul Unit, a publicat, la inceputul anilor 1970, o carte intitulata „Enigmele Istoriei Antice”. Pentru multi oameni din Uniunea Sovietica aceasta carte a fost prima introducere in lumea interzisa a ufologiei si a „paleocontactelor” (un termen rusesc pentru teoria astronautilor antici). Intre altele, Gorbovsky mentioneaza un incident care a avut loc in antichitate, in Marea Mediterana, cand oamenii au observat un vehicul subacvatic ciudat, care a iesit din adancuri cu o mare viteza. Obiectul a tasnit apoi spre cer si, la scurt timp dupa aceea, a disparut.
DAN D. FARCAS
Comentarii