Despre legendarele comori ascunse in labirintul subteran de sub vechea Cetate a Brailei, construita de otomani dupa 1538, si despre diverse intâmplari s-au scris cronici si povestiri, unele strabatând timpul prin viu grai. Va prezentam una dintre cele mai tulburatoare care s-au petrecut in Braila in urma cu un secol. In povestire se spune ca un grec putred de bogat, negutator de grâne si vânator patimas, a pus ochii, in peregrinarile sale prin satele din apropierea Brailei, pe o tânara oachesa, care aprindea inimile flacailor.
S-a infatisat degraba tatalui care i-a vândut-o pe bani buni, cu conditia s-o ia de nevasta. Gând la gând cu bucurie! Fata cea frumoasa dar cu mâinile batatorite de munca la câmp, a devenit peste noapte o distinsa doamna. Pentru fericirea lor a tocmit mesteri sa cladeasca o casa impunatoare pe strada Aslam, cu incaperi multe, in care lucea mobila de la Viena, cu intarsii de sidef, impodobita cu statuete din bronz si marmura, vase din cristal si câte si mai câte.
Furata de traiul luxos si de ochii dulci care i se faceau prin saloane, fata din popor a prins gustul cochetariei si al avansurilor discrete, flirtând, când scapa de bataia privirilor iscoditoare ale sotului. Aplecând urechile la vorbele perfide ale celor din jur, barbatul s-a lasat prada geloziei care, incetul cu incetul, i-a intunecat mintea si i-a inasprit firea. Si a avut o dovada grea a geloziei când, calcându-i pe urme nevestei, intr-o zi in care i-a spus ca pleaca la vânatoare, a dat buzna intr-un han unde a prins-o pacatuind in bratele unui nelegiuit curtezan. Ca sa puna capat cumplitei gelozii, i-a luat viata femeii pe care a iubit-o ca pe nimeni alta si i-a ascuns trupul intre ziduri ridicate in hruba de sub casa o „relicva” a catacombelor.
Si nevasta mesterului Manole si personajul Fortunato din povestirea Balerca de Amontillado a lui Edgar Allan Poe au fost ziditi, numai ca aceste victime au fost „ingropate” de vii.
Grecul s-a pierdut in tara sa de origine si casa a fost vânduta si revânduta pentru ca proprietarii ar fi fost bântuiti de o fantoma, cea a fetei sacrificate, cine alta, si legatura cuplurilor s-a destramat din te miri ce, nefericindu-i pe proprietarii care au vândut-o altor viitori nefericiti pâna ce blestemului i s-a dus buhul si nu s-a mai incumetat vreun suflet s-o cumpere cu toate ca i-a slabit pretul. Brailenii au numit-o „Casa cu stafii”.
La vremuri târzii a devenit azil de batrâni. Fantoma fetei, care nu-si mai afla odihna, i-ar fi bântuit si pe acesti nefericiti ai soartei, in toiul noptilor, infiorându-i. Unii ar fi zarit-o si inainte de apus plutind prin salonul de dans.
Multi necredinciosi au luat in derâdere povestile pâna când a fost descoperit scheletul fetei, sub temelia casei, prins intre ziduri, nefericita fiind impuscata in cap. Dupa ce ramasitele au fost inhumate crestineste casa n-a mai fost bântuita.
DORIN MARAN
Comentarii