Universul, chiar si Terra, ar trebui sa colcaie de activitatea diverselor civilizatii; cu toate astea, cel putin oficial, nu-i vedem pe nicaieri. In 1950, fizicianul italian Enrico Fermi, creatorul primului reactor nuclear si numit „arhitectul erei nucleare”, se zice ca a spus „ar trebui sa fie aici; unde sunt?” De atunci, aceasta intrebare retorica este numita „Paradoxul lui Fermi”.
Sa fim oare singura civilizatie in acest imens Univers? E o idee pe care nici cei mai sceptici astronomi nu o accepta (iar mai nou nici macar reprezentantii anumitor culte religioase). In 1961 astronomul Frank Drake a propus o faimoasa ecuatie pentru a calcula cam cate civilizatii ar putea exista in galaxia noastra. Initial estimarile facute cu aceasta ecuatie s-au situat intre 1000 si 100 de milioane de civizatii. Ulterior cifrele au fost ajustate, ramanand insa cam in aceeasi plaja. In medie se accepta ca ar putea fi in jur de 100.000 de civilizatii. Dar, atentie, calculele privesc doar galaxia noastra, nu intregul Univers, care este de o suta de miliarde de ori mai mare! Deci civilizatii trebuie sa existe. Unde sunt?
Pentru a explica acest paradox, au fost enuntate nenumarate teorii. O astfel de teorie, emisa intr-un eseu publicat in 1998, de un profesor de economie pe nume Robin Hanson, este cea a „Marelui Filtru”. Conform ei, in drumul vietii catre o civilizatie, apar pasi evolutivi si praguri care pot fi trecute sau nu. Este ca si cum evolutia se apropie de o bariera si incearca sa o traverseze, iar uneori reuseste, alteori nu. Intre acestea exista – spune Hanson – o bariera pe care aproape nicio specie nu reuseste s-o treaca, bariera pe care el o numeste „Marele Filtru”.
De la bacterii la civilizatii
In iulie 2015, jurnalistul de stiinta, i-a luat un interviu pe aceasta tema, pentru compania media „Mic”, lui Robin Hanson. Acesta a precizat: „Din moment ce nu vedem civilizatii acolo, probabil calea de la bacterii la civilizatii trebuie sa fie dificila… Ceea ce reprezinta o mare necunoscuta pentru noi sunt pasii urmatori, pasii prin care inca nu am trecut. S-ar putea prea bine ca incercarile cele mai dure sa fie cele care urmeaza”.
Exista trei grupuri de gandire pe aceasta teorie. Primul se numeste in mod obisnuit „ipoteza Pamantului Rar”: Omenirea a trecut deja Marele Filtru, ceva pe care niciun alt concurent nu a fost in stare sa-l faca, iar acum suntem singuri in Univers in timp ce toate celelalte inteligente au murit incercand sa-l treaca. Al doilea este ca am trecut primii bariera si ca doar recent au aparut, in Univers, conditiile potrivite pentru aceasta performanta. Cea de a treia si cea mai deprimanta posibilitate este ca Marea Bariera este in fata noastra, ca mai exista cel putin un obstacol inainte ca sa putem deveni o civilizatie avansata si ca este foarte putin probabil ca vom sti cum sa facem asta. Dar alte rase cosmice puteau sa ne-o fi luat inainte.
Daca astronomii sunt corecti privind varsta Universului, inseamna ca, in primii aproape zece miliarde de ani, Pamantul nici nu a existat. In acest timp se puteau intampla multe. De pilda, putea sa existe si sa prospere o ipotetica Planeta X, care s-a nascut in urma cu 8 miliarde de ani, deci este mai batrana decat Pamantul cu 3460 de milioane de ani. Cu cat ar putea fi mai avansata, fata de noi, o civilizatie de pe planeta X? Un raspuns depaseste intelegerea noastra. Dar Plenke sugereaza o comparatie: de la disparitia dinozaurilor s-au scurs „abia” 66 milioane ani, timp in care, de la stramosii nostri de atunci, care erau un soi de sobolani, noi am ajuns in epoca telefoanelor inteligente. Ne putem imagina cate s-ar mai fi putut intampla in aproape trei miliarde si jumatate de ani, un interval de timp de cincizeci de ori mai mare… Evident, punand si problema daca viata inteligenta a evoluat in acelasi ritm… sau daca cumva nu a mai evoluat deloc…
Hanson a continuat interviul pentru Mic precizand ca „filtrele” ar putea fi „netede sau cu cocoloase”. Un filtru neted ar fi in cazul in care totul este un pic cam greu si exista o multime de etape prin care trebuie sa trecem pentru a razbi. El spune ca ar fi de preferat un „filtru cu cocoloase”, in care lucrurile grele sunt toate intr-un loc sau in doua.
S-ar putea ca unele civilizatii sa se fi lovit deja de aceste bariere si sa fi triumfat asupra lor. Dar asta inca nu inseamna ca vom putea stabili o comunicatie cu ele. Deci „civilizatiile avansate ar putea fi acolo, dar exista o multime de motive pentru care nu vor ridica telefonul”.
Popularizatorul american de stiinta Bill Nye, a declarat pe forumul Think Big ca noi ascultam pentru a descoperi alte civilizatii de ceva mai mult de 50 de ani. „Pentru mine, paradoxul Fermi este ceva ce ne conduce mai departe”. El considera ca inca nu am ascultat suficient de mult… iar a asculta Cosmosul este o obligatie a oricarei societati civilizate… Dar chiar daca o civilizatie implica si mijloace de comunicare, intr-un interval atat de mare ca 13,8 miliarde de ani, cat e varsta Universului, „exista o multime de posibilitati ca sa ratezi intalnirea cu celalalt”. Existenta omului pe Pamant este atat de recenta si atat de scurta incat niste ipotetici calatori prin Cosmos, venind la intamplare pe Pamant, aveau o sansa dintr-un milion sa ne gaseasca aici.
Avand in vedere cat este de infantila umanitatea – spunea Bill Nye – atunci cand vine vorba de comunicare, ar putea exista o intreaga conferinta galactica in jurul nostru dar noi sa nu avem tehnologia pentru a o auzi sau a interactiona cu ea. O forma avansata de viata va sti probabil ca „noi folosim, in esenta, o cana de supa legata cu un snur pentru a apela Statia Spatiala Internationala, si ne va ignora, asteptand sa mai crestem nitel inainte de a incerca sa initieze o conversatie… Iar aceasta asteptare, asa cum probabil va asteptati, se numeste «ipoteza zoo»”.
Un Univers colonizat?
Intr-adevar, spune Nye, aici sunt nenumarate optiuni: „Universul ar putea fi deja, in cea mai mare parte, colonizat si puternic populat, dar situandu-se la ani-lumina distanta de garla noastra rurala de spatiu”. Acestia ar putea fi complet multumiti cu nivelul lor de tehnologie si sa nu-si doreasca sa-si iroseasca resursele calatorind in neant daca planeta lor nu se epuizeaza intr-un ritm alarmant. Si apoi, tendintele noastre napoleoniene de cucerire ar putea fi foarte departe in trecutul lor incat a cauta fizic lucruri ar putea fi ceva cu totul invechit, ei preferand sa-si duca existenta intr-o simulare virtuala in care ar putea sa obtina tot ce isi doresc. „Mai mult chiar, Universul in sine ar putea fi o holograma, si nu vom vedea nicodata ce este pe cealalta parte a lui”. Toate acestea – incheie Nye – nu exclud desigur ca ar putea exista civilizatii care nu se gandesc decat la propriul interes. Intalnirea cu acestea ar putea fi, intr-adevar, ceva infricosator.
Mar Pierke observa in continuare ca noi, specia umana, suntem atat de egocentrici incat credem ca ar trebui sa fim invitati la petrecerile civilizatiilor super-inteligente. Dar este mult mai posibil ca, pentru o specie cosmica hiper-inteligenta, noi sa fim doar niste ganganii care traiesc pe o gramada de resurse naturale. Daca o asemenea specie ar dori sa colonizeze galaxia sau sa transforme Terra intr-o mina pentru resurse, s-ar putea sa nu vrea neaparat sa ne omoare, dar sa fim „victime colaterale” ale mineritului. Sau acestia ar putea fi foarte rauvoitori si, observand ca ne apropiem prea mult de urmatoarea bariera pe drumul spre o inteligenta mai evoluata, s-ar putea sa vrea sa ne elimine din drum…
Dar toate acestea – spune Plenke – sunt in cea mai mare parte speculatii, teorie, filozofie si astronomie, derivate din cunostintele noastre stiintifice foarte limitate. Stim inca foarte putin despre ceea ce se intampla de fapt in imensitatea spatiului…
DAN D. FARCAS
Comentarii