Poate ca multi dintre dumneavoastra, iubitori ai artei, v-ati întrebat de ce sunt atât de putini maestri care sa fie obsedati de peisajul citadin. Intr-adevar, natura este mult mai atractiva, mai relaxanta si, în cele din urma, purificatoare a sufletului. Însa exista si exceptii remarcabile, unele de-a dreptul uluitoare. Francezul Edouard Cortčs, un post-impresionist foarte iubit de colectionarii de „raritati”, este una dintre acele exceptii memorabile. Este suficient sa amintim ca porecla sa printre criticii de arta este „Poetul parizian al picturii”.
Admirând fara retineri „urbanismul” obsedant al lui Cortčs, ma întrebam (fara nicio umbra de ironie) cât de mult ne va mai placea Parisul real dupa explorarea marii metropole cu ajutorul lucrarilor artistului. Poate ca, pe alocuri, vechile bulevarde cu luminitele lor discrete si calestile sobre cu trei cai albi ne vor încânta mai mult decât imaginea reala. Iubit si apreciat pentru stilul de a picta cu tuse discrete dar apasate, Cortčs este geniul care ne transmite bucuria de a te plimba, pe orice vreme, prin Paris.
La lumina zilei sau la pâlpâirea felinarelor de tip Belle Époque, prin zapada prietenoasa care acapareaza trotuarele fara sa bareze drumul cuplurilor de îndragostiti, pe lânga chioscurile pline cu afise multicolore si cafenelele cu domni tinând iubitele de mâna, cu pietele de flori care sfideaza curcubeul si-i dau lectii de prospetime, cu aleile pictorilor ambulanti de pe malurile Senei care vor dormi sub patura de stele, tot ce înseamna stralucire si dragoste de viata citadina întâlnim la Edouard Cortčs.
Nascut la Marny-sur-Marne (la 20 de kilometri de Paris), în 1882, poetul picturii pariziene are radacini spaniole, caci tatal sau Antonio a fost pictor la Curtea regala a Spaniei. A studiat la {coala de arte frumoase din Paris si a avut un succes enorm înca de la prima expozitie, în 1901. Stilul sau atât de delicat si dedicat luminilor orasului si strazilor animate sub rapaiala ploii, sub cortina cetei sau sub nameti jucausi, a ajuns la inima colectionarilor si l-a individualizat ca pe un original de înalta clasa si sensibilitate. Opera sa a fost excelent primita si peste ocean, mai multe muzee mândrindu-se cu lucrari de-ale sale. Ba chiar se poate spune ca este unul dintre cei mai furati pictori ai secolului al XX-lea. În noiembrie 2000, nu mai putin de patru pânze de Cortčs au fost furate de la un muzeu din California. FBI-ul le-a gasit patru ani mai târziu.
O invitatie speciala as dori s-o fac pentru a admira serile pariziene din opera acestui boem al strazilor. Este vorba, în primul rând, de acele pânze în care apar tramvaiele de stil vechi si pietonii traversând cu grija pe strazile lucioase din cauza ploii. Este admirabil si amestecul citadin de calesti cu trei cai albi si de masini de epoca, de doamne cu rochii decente si palarii sofisticate, de domni cu palarii negre si baston, de copii vrajiti de vitrinele luminate, de vânzatorii ambulanti de fructe si flori, de copacii cu ramuri ce suporta povara zapezii, fara ca iarna sa fie la Paris un anotimp agresiv, ostil promenadelor pe strazile cotropite de luminile felinarelor si pravaliilor…
Urmând exemplu unor înaintasi ilustri ai peisajelor naturale sau ale zonelor portuare, Cortčs a lucrat si la o peisagistica a spatiilor larg deschise. Scene încântatoare din Normandia si Bretania apar la acest poet citadin. Dar Parisul ramâne marea dragoste a unui campion al cromaticii luminilor.
PAUL IOAN
Comentarii