Scriam in urma cu ceva timp despre discutiile legate de prognozata disparitie a presei tiparite, clasice, si impunerea in viitor a unei noi specii de jurnalism, cel online, virtual. Studiile unor agentii de presa prognozau pe la inceputul acestui an disparitia incet-incet a presei tiparite pe hartie datorita avantului fara precedent al unei forme de presa online.
In loc de taierea padurilor, pentru fabricarea hartiei, o simpla conexiune la internet si presa e gata! In mare, asa e, dar discutiile lucide aduc in prim-plan si lipsa „controlului de calitate” al textelor produse de autorii de informatii online. Calitatea presei tiparite a insemnat nu numai folosirea limbii literare, adica normata si corecta din punct de vedere gramatical si lexical, prin serviciile de corectura si supervizare, nu numai promovarea acesteia in fiecare paragraf scris si tiparit, ci si corectitudinea informatiilor tiparite. Ca sa nu mai vorbim de supravegherea limbajului decent, lipsit de excese lexicale.
Presa tiparita inca pune pret (pentru cat timp oare?) pe verificarea din trei surse a unei informatii. In presa tiparita nu poate oricine sa publice orice ii trece prin cap pentru ca exista metode de supraveghere si evaluare editoriala tocmai pentru pastrarea prestigiului publicatiei tiparite, prestigiu care uneori numara mai bine de un secol in unele cazuri. Or, presa online, cea emisa de bloggeri, fara numar pe internet, nu presupune niciunul din exigentele prezentate mai sus. „Presa” online este bazinul tuturor informatiilor, care mai de care mai nastrusnice, mai inexacte, a limbajului nesupravegheat, a regulilor gramaticale si lexicale super-laxe. Asadar, o eventuala disparitie a presei tiparite arunca presa online in neant, un neant imprecis. O realitate, pana la urma pe care nimeni nu are cum sa o ignore.
A practica o presa online necesita un telefon inteligent (smartphone) si o conectare la internet. Jurnalismul s-a imbogatit? Doar pentru ca fiecare poate relata ce vrea si poate insoti relatarea cu un clip video? Fara ca cineva sa poata verifica sursa? Tehnologia noului jurnalism online „nu va putea niciodata inlocui rolul primordial al jurnalistilor, acela de martor ocular”, a subliniat Lindsey Hilsum, editor la Channel 4 News, in cadrul unei conferinte sustinute la Institutul Reuters pentru Studiul Jurnalismului din cadrul Universitatii Oxford, dupa cum relateaza Agerpres.
Conectarea la internet a remodelat comunicatiile la nivel mondial si a depasit granitele nationale. „Lumea este retrasata de conexiunile la internet”, declara Hilsum, citandu-l pe Parag Khanna, autorul cartii Connectography, Mapping the Future of Global Civilisation, potrivit caruia exista mai putin de 500.000 de kilometri de frontiere in intreaga lume, dar peste un milion de kilometri de cabluri de internet. E drept ca o conectare mai buna face ca oamenii de oriunde sa fie mai la curent cu stirile si cu informatiile aproape peste tot in lume, aceasta informare fiind mai rapida decat apelul la presa tiparita locala. Dupa cum spunea si Matteo Renzi, premierul Italiei, „granitele trasate de om devin irelevante intr-o lume digitala”.
Iar Hilsum detaliaza: „Exista un califat digital, iar guvernele nu reusesc sa inteleaga. Ca jurnalisti, trebuie sa intelegem si sa explicam acest lucru. Acest flux nu se va opri, si asta deoarece acum toata lumea stie tot, din cauza conectarii”. Acest gen de jurnalism amator patrunde si se raspandeste si prin intermediul retelelor de socializare. Chiar daca identificarea surselor de informare se dovedeste de foarte multe ori precara. Sau, intr-un final, insasi ideea de verificare a sursei de informare, atat de draga presei tiparite, va deveni caduca in „noul jurnalism”? Pentru ca exista si pericole.
Exista cazuri in care accesul la internet ingreuneaza relatarile jurnalistilor si le face, uneori, mai periculoase. „Atunci cand am inceput sa lucrez ca jurnalist, puteai zbura intr-un loc, sa spunem Sudanul de Sud, si puteai scrie ce doreai si lua interviuri, pentru ca nimeni nu stia ce scriai. Acum toata lumea stie ce fac jurnalistii locali si occidentali. In prezent, oamenii sunt mult mai constienti de modul in care pot fi manipulati jurnalistii sau cum sa recurga la propria lor propaganda in loc sa vorbeasca cu jurnalistii”, a explicat Lindsey Hilsum. La jurnalismul amator s-a adaugat si YouTube. YouTube a schimbat si el jurnalismul clasic, pentru ca publicatiile nu-si mai pot permite sa trimeata ziaristi in zone de risc, cum ar fi teatrele de razboi sau de conflicte armate. Astfel, YouTube devine o sursa importanta in cadrul jurnalismului amator online. Asta pentru ca materiale video postate de amatori pe YouTube contribuie deseori la informarea celor care prefera acest gen de jurnalism online.
Este amintit clipul video inregistrat de o camera de supraveghere dintr-un spital din Alep care a fost bombardat. „Acesta a aratat exact momentul in care a cazut bomba. Au fost niste secvente incredibile, deoarece au aratat ultimele momente de viata ale doctorului care a fost ucis. Aceasta intamplare ilustreaza puterea camerelor video si a YouTube pentru relatarea unor evenimente”, sustine Hilsum.
Problema cu astfel de inregistrari este ca nu spune cine a lansat bomba, cate victime a facut, cine erau cei omorati etc. Deci, informatii bune, dar insuficiente, neverificabile, ca sa nu mai spunem ca ele, clipurile de pe YouTube, anonime fiind, pot fi folosite in scop propagandistic sau politic. Asadar, e bine ca asemenea clipuri postate pe YouTube devin „virale” pe situri de stiri si bloguri cu toate aceste „pacate”. Vulnerabilitatea jurnalismului online devine evidenta. Lucru recunoscut si de jurnalista britanica: „este periculos sa primesti si sa difuzezi filmulete din surse neconfirmate. Uneori, un videoclip nu spune intreaga poveste”, a avertizat ea. „Oamenii care posteaza astfel de filmulete au de multe ori un interes”, a completat ea, precizand ca postul la care lucreaza, Channel 4 News, „are un angajat in ale carui atributii intra verificarea materialelor video primite din surse externe”.
Presa tiparita a evoluat de-a lungul a doua secole atingand standarde de credibilitate, seriozitate, corectitudine, promovare a limbii literare (corecte) nationale. Noul jurnalism online a abdicat de la aceste standarde si incearca sa se legitimeze, deocamdata cu cateva „castiguri” tehnologice, dar si multe carente care o vulnerabilizeaza. Lindsey Hilsum recunoaste ca tehnologia nu poate inlocui reporterul: „YouTube nu va inlocui niciodata relatarile la prima mana. Ca reporter, sunt martor ocular. Daca nu sunt acolo nu pot sa miros sau sa simt. Cel mai important rol al unui jurnalist este sa fie acolo”. Pana la urma, omul este deasupra tehnologiei, lucru pe care il recunosc, culmea, chiar si expertii in spionaj.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii