Un studiu recent dezvaluie o posibila origine surprinzatoare a uneia dintre cele mai emblematice statui din Europa. Leul înaripat din Piata San Marco, considerat de secole un simbol al Republicii Venetiene si al patronului spiritual al orasului, Sfântul Marcu, ar putea proveni, de fapt, din China.
Statuia ar fi fost realizata în urma cu aproximativ o mie de ani, în timpul dinastiei Tang, iar în Italia ar fi ajuns prin intermediul familiei de negustori venetieni Polo – fratii Maffeo si Niccolo Polo, precum si fiul acestuia din urma, faimosul explorator Marco Polo.
Analiza stiintifica a bronzului
Concluzia apartine unui grup de cercetatori coordonati de arheologul Massimo Vidale de la Universitatea din Padova, în cadrul unui studiu publicat în prestigioasa revista Antiquity.
Echipa a analizat compozitia metalului din care este confectionata statuia – un bronz antic, ale carui caracteristici chimice si izotopice conduc spre o origine est-asiatica, în zona inferioara a fluviului Yangtze, în China de astazi.
„Venetia este un oras plin de mistere, dar unul tocmai a fost rezolvat: Leul Sfântului Marcu este chinez si a mers pe Drumul Matasii”, a declarat Massimo Vidale într-un comunicat care a însotit publicarea studiului. Statuia de bronz a leului înaripat, pozitionata în centrul Pietei San Marco, a fost mult timp un simbol al puterii maritime si comerciale a Venetiei.
Ea a fost adoptata oficial ca emblema a Republicii în jurul anilor 1260, dar originea sa exacta a ramas pâna acum necunoscuta. Pentru a descifra misterul, cercetatorii au extras noua probe de metal din diferite parti ale statuii, pe care le-au analizat folosind metoda spectrometriei de masa.
Atentia s-a concentrat asupra izotopilor de plumb din compozitia bronzului – un aliaj format în principal din cupru si staniu, dar care contine si mici cantitati de plumb. Variatiile acestor izotopi pot dezvalui sursa geologica a metalului.
Comparatiile facute cu baze de date internationale au indicat fara echivoc ca plumbul din compozitia statuii provine din zacamintele din regiunea inferioara a fluviului Yangtze, o zona bogata în resurse minerale precum cupru, fier, aur si zinc. Interesant este ca acelasi tip de semnatura izotopica a fost identificat anterior si într-un artefact din perioada dinastiei Shang (1600-1050 î.Hr.), confirmând continuitatea utilizarii acestor zacaminte pentru obiecte artistice sau funerare în istoria Chinei.
Influente din arta funerara chineza
Pe lânga analiza metalurgica, studiul aduce si o interpretare artistica a statuii, observând ca leul venetian difera semnificativ de reprezentarile tipice ale leilor în Europa medievala. Forma capului, postura, urechile ascutite, aripile si chiar urmele vizibile ale unor coarne îndepartate par mai degraba inspirate din sculptura chineza decât din iconografia occidentala.
Cercetatorii noteaza o asemanare izbitoare între leul venetian si asa-numitii „zhenmushou” – gardieni funerari monumentali ai dinastiei Tang (618-907 d.Hr.), creaturi hibride cu trasaturi de leu, aripi, coarne si alte elemente mitologice. Acesti gardieni erau plasati la intrarea în mormintele elitelor pentru a proteja spiritele celor decedati.
Mai mult, urmele metalice ramase pe statuia din San Marco sugereaza ca aceasta a avut initial unul sau doua coarne, îndepartate ulterior – posibil pentru a adapta mai bine forma creaturii la simbolismul crestino-venetian al leului Sfântului Marcu.
Adaptare artistica?
Un scenariu propus de cercetatori este ca statuia ar fi ajuns în Europa gratie activitatii comerciale a familiei Polo, în special a fratilor Niccolo si Maffeo, tatal si unchiul lui Marco Polo.
În secolul al XIII-lea, acestia au calatorit pe Drumul Matasii si au ajuns pâna în capitala Imperiului Mongol – actualul Beijing –, unde au petrecut mai multi ani la curtea lui Kublai Khan.
Potrivit autorilor studiului, este posibil ca fratii Polo sa fi vazut într-un astfel de gardian funerar o reprezentare „exotica” a unui leu – creatura rar întâlnita în Europa medievala – si sa fi considerat ca statuia ar putea fi reinterpretata simbolic ca un leu crestin.
Statuia ar fi fost apoi expediata înapoi la Venetia, eventual în bucati, si reconfigurata de un mester local într-un mod care sa o faca sa semene, de la distanta, cu un leu înaripat – simbolul oficial al orasului. În contextul în care, în secolul al XIII-lea, Republica Venetiana domina comertul pe Marea Mediterana si cauta sa îsi impuna imaginea imperiala, este posibil ca aceasta adaptare artistica sa fi fost o alegere pragmatica, dar si îndrazneata.
Autorii studiului admit totusi ca aceasta este doar o ipoteza, sustinuta de date arheometalurgice si corespondente stilistice, dar care trebuie în continuare validata de istorici. Ei fac apel la comunitatea stiintifica sa continue investigatiile asupra artefactului, a contextului în care a fost adus în Europa si a transformarilor simbolice pe care le-a suferit.
„Desigur, aceasta este doar o posibilitate, rezultata din intersectia datelor istorice si stiintifice. Cuvântul final apartine istoricilor”, noteaza cercetatorii în concluziile studiului.
Daca ipoteza se confirma, leul din San Marco ar putea deveni nu doar un simbol al Venetiei, ci si un exemplu remarcabil de circulatie artistica si simbolica între Orient si Occident, cu peste 1.000 de ani înaintea globalizarii moderne.
GABRIEL TUDOR
Comentarii