Imaginarul lui Mircea Eliade

           Cine este Mircea Eliade stie toata lumea cu carte. Mai putini stiu, însa, cine este Gheorghe Glodeanu.

           Cine este Mircea Eliade stie toata lumea cu carte. Mai putini stiu, însa, cine este Gheorghe Glodeanu. Universitarul de azi s-a nascut în 1957 la Carei, în judetul Satu Mare. A absolvit Filologia din Cluj-Napoca si a devenit doctor în filologie în anul 1996, pentru ca azi sa fie profesor la Facultatea de Litere a Universitatii de Nord din Baia Mare. A debutat în 1981 la revista „Tribuna” condusa de Dumitru Radu Popescu. Prima carte – despre Mircea Eliade – i-a aparut în 1993. În 1997 recidiveaza cu o alta carte, „Mircea Eliade. Poetica fantasticului si morfologia romanului existential”, pentru ca în 2001 sa-i apara, lui Gheorghe Glodeanu, cartea intitulata „Coordonate ale imaginarului în opera lui Mircea Eliade”. Editia din acest an, aparuta la Editura Dacia, reia coordonatele esentiale ale lucrarii din 1997, facând însa si unele reactualizari ale unor capitole, dar si o aducere la zi a bibliografiei utilizate. Cartea mai demonstreaza, daca era nevoie, si pasiunea si reîntoarcerea autorului catre creatia celui care a scris „Noaptea de Sânziene”.
           „Cartea de fata, spune editorul, reprezinta o competenta incursiune în fascinantul univers imaginar al literaturii lui Mircea Eliade. Abordarea este monografica, tinde catre exhaustivitate, în sensul ca exegeza nu se opreste doar la naratiunile fantastice, ci vizeaza, în egala masura, si romanele existentiale ale scriitorului. Gheorghe Glodeanu demonstreaza caracterul vadit experimental si insista pe numeroasele elemente novatoare pe care autorul „Noptii de Sânziene” le aduce în proza româneasca din secolul XX, contribuind si la sincronizarea ei cu literatura occidentala.” Daca spiritul novator al lui Mircea Eliade este mai greu de descoperit, spiritul sau fantastic este evident pentru orice. Si el trebuie legat de descoperirea Indiei, o adevarata tara a miracolelor dar si a filozofiei. Si foarte usor de observat în povestiri precum Isabel si apele diavolului, Secretul doctorului Honigberger, Nopti la Serampore sau Maitrey. Aici, senzatia de noutate a unei lumi necunoscute este evidenta si este pentru prima oara când aceasta lume aparea în literatura româna. Traduceri existau la acea ora, dar Mircea Eliade este cel care dezvaluie cititorilor români lumea cu infinite semnificatii a spiritualitatii indiene si nu doar prin intermediul lucrarilor de imaginatie, ci si prin operele sale filozofice. Mircea Eliade a fost cucerit, acesta este cuvântul, ca si alti mari gânditori si creatori ai lumii, de spiritualitatea Indiei. Iata ce scria Mircea Eliade despre filozofia indiana: „Numai în masura în care conditia umana poate fi anulata sau depasita – între alte mijloace gratie tehnicilor yoga, experientei mistice, filozofiei sau ascezei, hasisului sau practicilor orgiace – se poate atinge aceasta stare paradoxala de libertate absoluta care este scopul spiritualitatii indiene. Dar depasirea conditiei umane implica, de asemenea, realizarea unei modalitati existentiale unde binele si raul – „virtutea si pacatul” – pierd orice semnificatie sau dobândesc, în mod tacit, aceeasi valoare”. Sunt cuvinte pe care Mircea Eliade le-a scris în 1973 în jurnalul care a aparut la Gallimard în 1981, cuvinte care, din pacate, nu au mai aparut si în versiunea româneasca a „Jurnalului”. Concluzia la care ajunge exegetul Gheorghe Glodeanu este corecta: „Mircea Eliade a avut o contributie esentiala la europenizarea romanului românesc, atât prin problematica abordata, prin tehnicile narative utiliza-te, prin subminarea constienta a vechilor structuri ale relatarii, cât si prin noua conditie a personajelor, care devin protagonistii unor captivante romane de idei”.