Aflam dintr-o stire Mediafax ca autorul celebrului roman Anul iepurelui, scriitorul finlandez Arto Paasilinna, s-a stins din viata recent, la 76 de ani, in locuinta sa din Espoo.
Paasilinna a scris de-a lungul carierei 35 de romane, dar cel mai cunoscut ramane Anul iepurelui, care a fost tradus in peste patruzeci de limbi straine, fiind si ecranizat. In Romania, Anul Iepurelui a aparut in 2010 la editura Humanitas Fiction, in colectia Raftul Denisei si in traducere din finlandeza a lui Teodor Palic.
„Vatanen, un jurnalist exasperat de lipsa de sens a vietii sale, hotaraste sa porneasca in cautarea valorilor autentice, pentru care merita sa traiesti. In aceasta calatorie aproape initiatica va fi insotit de un iepure pe care-l ingrijeste si-l adopta dupa ce masina in care se afla l-a lovit din greseala. Departe de agitatia orasului si a societatii de consum, el redescopera armonia vietii in natura. Fabula moderna? Poveste ecologica? O miscatoare pledoarie pentru simplitatea lucrurilor marunte care ne fac de fapt fericiti”.
Scriitorul s-a nascut in 1942, la Kittilä (ceva mai departe si mai la nord de comuna Chitila), in Laponia finlandeza, unde familia sa se refugiase in timpul razboiului. „Exodul, peregrinarile, fuga permanenta dintr-un loc in altul aveau sa-i marcheze existenta. Mai tarziu, personajele sale vor avea parte de existente similare. De la varsta de treisprezece ani a practicat diverse meserii dure, ca aceea de taietor de lemne sau muncitor agricol. La douazeci de ani a decis sa studieze jurnalismul la scoala superioara de educatie populara din Laponia. In paralel cu activitatea de ziarist, e atras de cariera de scriitor”, arata editura Humanitas, unde a aparut in limba romana Anul iepurelui.
Anul Iepurelui s-a bucurat de un rasunator succes, a castigat diverse premii si a fost ecranizata de doua ori, in 1977, de Risto Jarva, la doi ani de la aparitia romanului, si in 2006, de Marc Rivière, cu Christopher Lambert in rolul principal.
Iata si cateva randuri din startul romanului: „Erau in misiune de serviciu, un ziarist si un fotograf, doi oameni nefericiti si cinici. Se apropiau de patruzeci de ani, iar din sperantele tineretii lor nu le mai ramasese nimic. Erau casatoriti, isi inselasera nevestele, fusesera si ei la randul lor inselati, amandoi aveau cate un inceput de ulcer si multe necazuri care le amarau viata. Traversau minunata seara de vara cu fetele acre, crispate, cu gandurile ratacite, fara sa mai ia in seama mizeria calatoriei lor. Isi continuau drumul obositi si incrancenati.
Fotograful, care era la volan, vazu animalul micut de pe drum, dar creierul lui amortit nu fu in stare sa reactioneze repede, asa ca nu-l putu evita. Jumatate din pantoful prafuit apasase prea tarziu pe frana. Ingrozit, animalul facu o saritura in aer in fata capotei, se izbi cu zgomot surd de coltul parbrizului, apoi disparu in padure”.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii