In decembrie 2017, a devenit publica existenta unui proiect, cu acronimul AAWSAP, prin care Agentia de Informatii a Armatei Americane dorea sa afle ce sunt OZN-urile si cum ar putea fi reproduse performantele lor, in scop militar.
In acelasi timp, a fost lansat si videoclipul numit „Flir1” despre care se stia ca a fost extras din inregistrarea, prin camere de termoviziune, a unui OZN, poreclit „Tic-Tac”, in octombrie 2004, in cadrul unui exercitiu cu portavionul USS Nimitz, in Pacific, in dreptul orasului San Diego. La scurt timp, a aparut pe youtube si un al doilea videoclip, numit „Gimbal”, iar in martie 2018 al treilea videoclip, numit „Go Fast”. Imediat s-a pus intrebarea cand si unde anume au fost acestea inregistrate.
De atunci, s-a aflat ca asa-numitele OZN-uri Gimbal au fost raportate de pilotii militari in 2015 si doar una dintre zecile de observatii cu obiecte similare erau intalnite in largul coastelor din Florida si Virginia, in ultimii trei ani. OZN-ul „Tic-Tac”, care a pus in miscare grupul de operatori USS Nimitz in 2004, nu a fost vazut doar de catre piloti si de camerele cu termoviziune, ci si de radare si mai multe sisteme de senzori de inalta tehnologie, asa cum este documentat intr-un raport de 13 pagini scris in 2009 pentru Pentagon.
O flota misterioasa
In cazul Gimbal, Luis Elizondo, fostul sef al proiectului AAWSAP, a precizat ca au fost filmate simultan mai multe obiecte neidentificate. Pe inregistrare se aude surprinderea pilotilor, care spun: „este o intreaga flota a acestora”. Videoclipul este foarte scurt, poate de treizeci sau treizeci si cinci de secunde, dar in spatele sau este o poveste lunga, de multe saptamani. Elizondo nu avea permisiunea sa divulge mai multe detalii, dar spera ca intregul caz va iesi la iveala la un moment dat. Va fi o revelatie cu adevarat importanta.
Chris Mellon fost adjunct al secretarului Apararii pentru informatii in Pentagon, a comentat, intr-un articol din Washington Post, ca pe coasta de est, din 2015 incoace, au fost vreo cincisprezece intalniri OZN. In spatele scenei au circulat zvonuri ca ar fi existat cel putin cinci videoclipuri filmate in timpul acestor intalniri. Jurnalistul George Knapp, intr-o discutie, la radio, cu scriitorul si expertul in domeniul apararii si aviatiei, Tyler Rogoway, a spus si el ca, in 2015, fenomenul Gimbal s-a produs de mai mult de cincisprezece ori, poate chiar de doua ori pe atat, in largul Floridei si Virginiei, fiind implicate nave militare si senzori de diverse tipuri.
La 27 februarie 2019, KLAS TV din Las Vegas, a difuzat un interviu intre George Knapp si fostul senator de Nevada, Harry Reid, cel care a fost la originea finantarii proiectului AAWSAP. In cursul discutiei, fostul lider al majoritatii democrate a Senatului a lasat sa se inteleaga ca are informatii ca Rusia si China au desfasurat si desfasoara propriile studii militare pentru a afla cum functioneaza OZN-urile si cum sa incerce sa-si construiasca propriile lor replici la ele. Asa cum a spus: „Pun pariu pe orice ca China cheltuieste niste bani pentru a verifica aceste lucruri. Si pun pariu pe orice ca si rusii cheltuiesc niste bani pentru a verifica asta”.
Prin intermediul proiectului AAWSAP, Agentia de Informatii a Apararii acordase un contract de 22 milioane USD catre compania Bigelow Aerospace Advanced Space Studies (BAASS), detinut de miliardarul hotelier Robert Bigelow, un prieten apropiat al lui Reid si care avea o istorie lunga de investigare a fenomenului OZN. Lucrarile au fost realizate de oamenii de stiinta ai BAASS afiliati cu EarthTech International, un grup de cercetare fondat de dr. Hal Puthoff, un fizician cu o istorie lunga de colaborare cu cercurile militare. Knapp a aflat ca studiul lui Bigelow despre OZN-uri angajase, la un moment dat, mai mult de 50 de persoane. Ca rezultat al acestei activitati, Pentagonul a confirmat doar existenta a 38 de lucrari stiintifice neclasificate, destinate Agentiei de Informatii a Apararii; pana in prezent, dintre acestea, au fost facute publice doar cinci.
Reid spunea ca nu a citit personal toate rapoartele, dar a vazut multe dintre ele. Domeniul de aplicare al AAWSAP a fost enorm si variat. Reid a confirmat personal faptul ca, intre altele, studiul a investigat atent rapoartele privind activitatea OZN asupra bazelor nucleare americane.
Proiectul a abordat domenii ale fizicii OZN-urilor, uneori cu titluri extraordinare precum: „Deplasare Warp, energie intunecata si manipularea dimensiunilor suplimentare” ori „Gauri de vierme traversibile, porti stelare si energia negativa”. Ca un exemplu, reproducem mai jos un fragment, citat de un comentator, dintr-o asemenea lucrare: „Exista doua tipuri de pozitii si doua tipuri de viteza… Noi folosim doar unul dintre ele pentru propulsie – viteza spatiala, care depinde de mecanica newtoniana. Cealalta posibilitate, cea de miscare non-locala, a fost lasata neexplorata. Folosind acest lucru, o aeronava ar putea trece de la o pozitie pe cer pana la alta, fara a traversa spatiul intermediar. Ar aparea intr-un loc, apoi ar disparea si ar reapare in alt loc. S-ar putea misca la viteze extrem de ridicate fara a genera un boom sonic. Ar folosi «propulsia de camp» bazata pe caracteristicile non-locale ale campurilor electrice si magnetice. Aceasta ar fi complet autonoma, deoarece nu exista nicio actiune/reactie (evacuare) ca in propulsia conventionala (in acest caz, fortele de reactie sunt radiale si se anuleaza in structura aeronavei, facand forma preferata, una cu simetrie radiala, ca o farfurie sau un trabuc). Controlul gravitatiei si controlul localizarii ne-ar da posibilitatea de a calatori la stele fara a traversa spatiul intermediar. Ne-ar da noi forme de energie si noi modalitati de modelare a lumii noastre, precum si multe alte lucruri uimitoare. Dar, evident, trebuie sa facem mult inainte sa ajungem acolo. Cel putin, paradigma actuala in fizica trebuie sa se schimbe si sa includa lucruri care sunt dincolo de Einstein”.
Una dintre cele 38 de lucrari cunoscute a examinat consecintele nocive asupra sanatatii la persoanele care au avut intalniri apropiate cu OZN-uri. Lucrarea nu a fost facuta publica, insa se cunoaste numele complet al ei: „Efecte anormale acute si subacute ale campului biologic uman”, autor Dr. Kit Green. In lucrare au fost luate in considerare si cateva cazuri din Brazilia. Aici, in 1977-78, in insula Colares, au existat o multime de intalniri apropiate OZN care au provocat martorilor leziuni. Au fost utilizate o mie de pagini de documente facute de echipa de investigatie a Fortelor Aeriene Braziliene, 500 de fotografii, 15 ore de film etc.
Dovezi secrete
In cursul interviului, Harry Reid a reiterat ca au existat (sau chiar sunt?) mai multe programe militare OZN, nu doar AAWSAP, cel dat in vileag. Exista si „alte diverse dovezi”, deocamdata secrete. Intrebat daca stie mai multe in acest sens, Reid a raspuns: „Nu. Am auzit doar zvonuri si nu voi intra in zvonistica, dar din acest motiv am vrut sa am un acces special pentru a merge acolo si daca nu as putea sa merg acolo, personalul meu sa mearga sa se uite la ele”. Se stie ca senatorul Reid a vrut sa transforme studiul AAWSAP intr-un program „cu acces special”, acesta fiind singurul mod de a avea acces la informatii si materiale produse de alte programe clasificate care au studiat aceeasi problema. Din pacate, nu a reusit aceasta. Reid considera ca este nevoie de studii suplimentare si ca ar dori sa vada o coordonare a cercetarii OZN in cadrul multitudinii de proiecte clasificate existente.
Reid a deplans faptul ca cercetarea facuta de proiectul AAWSAP nu a gasit pana in prezent o primire pozitiva. Dar el intelege de ce functionarii din cadrul Pentagonului si din alte sectoare de cercetare ale guvernului american sunt sceptici cu privire la dedicarea resurselor pentru studierea fenomenelor aeriene neidentificate. „Aceasta se intampla de mult timp. S-a tot spus ca observatiile au fost provocate ba de o racheta din California, ba de orice altceva de genul asta. Este un fel de insulta pentru cei mai buni piloti si pentru sistemele de senzori, care arata ca acest lucru a fost real. Dar oamenii care se afla in functii de responsabilitate, indiferent daca sunt din Pentagon sau din alta parte, nu sunt dispusi sa incerce sa explice ceva care, de multe ori, nu este explicabil”, a adaugat Reid.
Senatorul a mai spus ca aceste nave „nu sunt ale noastre”. Knapp a profitat sa-l intrebe: de oriunde ar fi, ce interes ar avea in privinta noastra? Ce vor? De ce misuna ele pe cer? Si de ce interfereaza cu armata? Reid a spus ca intoarce intrebarea: de ce suntem noi interesati de ele? Si raspunsul este acelasi – pentru ca nu stim.
DAN D. FARCAS
Comentarii