Anuntata misiune selenara chineza declanseaza dezbaterea asupra noilor mostre de roca lunara, care ar putea revizui vechimea satelitului nostru natural.
Aselenizarea in premiera a unui robot pe fata nevazuta a Lunii, dar mai ales anuntata misiune automata a navei spatiale Chang’e-5 care va aduce pe Pamant mostre de sol selenar, transforma Administratia Nationala Spatiala Chineza (ANSC) intr-un puternic partener in cercetarea stiintifica in domeniul cosmic, iar China, intr-una din marile superputeri ale explorarii spatiului.
Dezbaterea pe care o pomeneste un articol publicat in Scientific American se refera la cine va avea acces la studierea acestor mostre dupa ce vor ajunge pe Terra? Asta pentru ca si alte natiuni, inclusiv, probabil, SUA, se pregatesc pentru propriile lor vizite pe Luna in urmatorii ani, oferind Chinei potentiali parteneri in domeniul explorarii lunare.
Dar ce s-a intamplat cu vechile mostre de sol lunar aduse pe Pamant pana acum?
Un scurt remember: au trecut mai mult de 40 de ani de cand astronautii NASA ai misiunilor Apollo (daca respingem teoriile care se indoiesc ca ei ar fi ajuns pe Luna!) au preluat sute de kilograme de roci cu ocazia iesirilor lor pe solul selenar.
Iar ultima data cand mostre de roca selenara au ajuns pe Pamant a fost in 1976, cand 170 de grame au fost aduse de misiunea lunara sovietica Luna 24. Asa incat, noile esantioane care ar urma sa fie aduse de pe Luna de misiunea selenara chineza ar fi o adevarata mina de aur pentru comunitatea globala de cercetare lunara.
Un program ambitios
Vorbim, asadar, despre colaborari stiintifice si punerea „la comun”, in folosul stiintei, a probelor care urmeaza sa ajunga pe Pamant dupa indeplinirea misiunii spatiale a sondei automate Chang’e-5. Discutiile privind potentialele colaborari si impartirea probelor lunare sunt deja in curs de desfasurare intre Europa si China, precum si discutiile mai vechi dintre China si Rusia.
James Carpenter, un om de stiinta la Directia de explorare umana si robotica a Agentiei Spatiale Europene (ESA) declara deja ca „noi in ESA avem discutii cu China despre viitoarea cooperare in explorarea lunara, si stiinta analizei probelor ca parte a acesteia”.
In mod similar, China si Rusia au in vedere un acord bilateral privind explorarea spatiala comuna intre 2018 si 2022, cu accent pe viitoarele misiuni pe Luna si alte destinatii spatiale. „Chinezii au in mod clar un program foarte ambitios de explorare”, sugereaza Ian Wright, profesor de stiinte planetare la Open University din Marea Britanie.
Nevoia de roci selenare
Probabil ca noi mostre de roci lunare vor fi aduse de misiunea chineza Chang’e-5, numai ca deocamdata nu se intrevede o data cat de cat exacta a lansarii acestei misiuni.
Potrivit unui cercetator din cadrul Academiei Chineze de Stiinte, misiunea Chang’e-5 era anuntata pentru 2017, dar ea n-a fost lansata nici in 2018. Daca nu survin alte amanari misiunea ar putea ajunge pe Luna pana la sfarsitul acestui an, dar nu exista si o data exacta.
In momentul in care ar ajunge cu bine pe Pamant, ravnitele mostre selenare ar urma sa fie transportate la Beijing pentru prelucrare, depozitare si studiu, intr-un depozit special din cadrul Observatoarelor Nationale Astronomice. „China ar «impartasi», desigur, probele lunare si cu alte natiuni”, spun oficialii chinezi, „dar momentul in care probele vor fi expuse si altor cercetatori este hotarat de comitetul de Administrare al Programului Lunar de Explorare din China”.
NASA ar vrea si ea sa se aseze la masa beneficiarilor de roci selenare aduse de ANSC, dar exista niste obstacole. Si unul dintre acestea este de natura politica. Practic, accesul direct al NASA la mostrele care ar fi aduse de China de pe Luna, este restrictionat de politica americana. Agentiei Spatiale si Oficiului pentru Politica Stiintifica si Tehnologica de la Casa Alba (OSTP) li se interzice sa lucreze in mod direct cu China din cauza unei clauze introduse pentru prima data in legislatia federala privind bugetul pe 2011 de catre republicanul Frank Wolf. Desi Wolf a parasit Congresul in 2015, o versiune a „Amendamentului Wolf” ramane in vigoare pana in ziua de azi si le interzice NASA si OSTP orice fel de „colaborari bilaterale cu China, fara autorizatie explicita din partea Congresului”.
Exista cateva „portite de scapare”, cum le numesc unii experti, pentru a eluda restrictiile Wolf: colaborarile bilaterale dintre Statele Unite si China sunt interzise in mod explicit, insa proiectele „multilaterale”, nu. Asta ar permite cercetatorilor americani sa lucreze, prin finantare NASA, cu oamenii de stiinta din China. Mai mult, nici Fundatia Nationala pentru Stiinta, nici Institutele Nationale de Sanatate nu se afla sub restrictii similare asupra cercetarii comune S.U.A.-China. Asa ca, intr-un fel sau altul, comunitatea stiintifica din S.U.A. ar gasi probabil o modalitate de a avea acces la orice mostre lunare aduse de China.
Chiar si asa, potrivit lui Jim Green, sef la Divizia de Stiinte Planetare a agentiei, „NASA nu stie cand planuieste China sa puna la dispozitia comunitatii stiintifice internationale esantioanele aduse pe Terra”.
Adevarul este ca exista o foame mare de noi mostre lunare. De ce?
Pentru ca vechile esantioane lunare au oferit doar o imagine incompleta a istoriei profunde a Lunii.
Oamenii de stiinta inca nu au o intelegere exacta a modului in care satelitul nostru natural
s-a format in urma cu cateva miliarde de ani. In aceasta situatie, misiunea reusita a Chang’e-5, ar putea insemna o schimbare radicala in acest sens.
Pentru ca esantioanele care urmeaza sa fie culese din Mons Rümker, o regiune selenara din craterul Oceanus Procellarum, sunt considerate mult mai „tinere” decat mostrele culese de astronautii Apollo.
Oceanus Procellarum este un prim exemplu de mare lunara, o vasta intindere de bazalt negru, pe care astronomii din secolul 17 au considerat-o, in mod eronat, o zona plina de apa.
„Mons Rümker este o tinta excelenta pentru o misiune de recuperare a mostrelor, deoarece de la Apollo nu avem esantioane de la o mare cu o vechime mai mica de trei miliarde de ani”, recunostea si Mark Robinson, expert principal la Universitatea Arizona de Stat.
Un lucru extrem de important „nu numai pentru intelegerea evolutiei vulcanismului lunar in timp, dar si pentru calibrarea exacta a varstei Lunii, care la randul sau ar ajuta si la reevaluarea varstelor lui Mercur, Marte, Venus precum si a altor corpuri cosmice din Sistemul nostru solar”.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii