Un recent studiu international aduce una dintre cele mai clare dovezi de pâna acum despre modul în care traiau neanderthalienii în grupuri, dezvaluind legaturi de familie si conexiuni genetice întinse pe întreg continentul european.
Analiza, realizata de cercetatori coordonati de Universitatea din Bologna, se bazeaza pe ADN antic extras din opt dinti descoperiti în pestera Stajnia din Polonia.
O fereastra rara
Rezultatele ofera o imagine rara: un grup de neanderthalieni care au trait în acelasi loc, în aceeasi perioada – acum aproximativ 100.000 de ani – la nordul Carpatilor. Este pentru prima data când oamenii de stiinta reusesc sa reconstruiasca profilul genetic al mai multor indivizi din aceeasi „comunitate” neanderthaliana din aceasta regiune a Europei.
„Acesta este un rezultat extraordinar, deoarece pentru prima data putem observa un mic grup de cel putin sapte neanderthalieni din Europa Central-Estica care au trait în aceeasi perioada”, a explicat Andrea Picin, coordonatorul studiului.
Spre deosebire de cercetarile anterioare, care se bazau pe fosile izolate sau provenite din locuri si epoci diferite, descoperirea de la Stajnia permite o reconstructie coerenta a unui grup real de indivizi. Pestera Stajnia era deja cunoscuta ca un sit arheologic important, însa noile analize genetice au depasit toate asteptarile cercetatorilor.
Studiul sugereaza ca neanderthalienii nu traiau doar în grupuri dispersate, ci formau comunitati stabile, posibil legate prin relatii de rudenie. „Stiam ca situl ofera dovezi exceptionale, dar aceste rezultate sunt peste asteptari”, au declarat cercetatorii polonezi implicati în studiu. „Faptul ca putem identifica un grup atât de vechi într-un sit atât de complex este o realizare importanta pentru studiul neanderthalienilor.”
Unul dintre cele mai interesante rezultate este faptul ca ADN-ul mitocondrial – transmis pe linie materna – arata ca mai multi indivizi din acest grup erau probabil înruditi. Doua dintre mostre provin de la tineri, iar una de la un adult, toate având acelasi tip de ADN mitocondrial.
„Acest lucru sugereaza ca acesti indivizi ar putea fi rude apropiate”, a explicat cercetatoarea Mateja Hajdinjak. Descoperirea întareste ideea ca neanderthalienii traiau în grupuri familiale, nu doar în comunitati temporare.
Legaturi genetice care traverseaza Europa
Dincolo de relatiile interne ale grupului, studiul dezvaluie si conexiuni surprinzatoare la scara continentala. ADN-ul analizat indica faptul ca acesti neanderthalieni din Polonia erau înruditi genetic cu populatii din Peninsula Iberica, sud-estul Frantei si chiar din regiunea Caucazului. Aceasta distributie sugereaza existenta unor linii genetice extinse, care s-au raspândit în vestul Eurasiei înainte de a disparea sau de a fi înlocuite de alte populatii neanderthaliene.
Astfel, Europa de acum 100.000 de ani era mult mai conectata din punct de vedere genetic decât se credea anterior. Grupurile de neanderthalieni nu erau complet izolate, ci faceau parte dintr-o retea mai larga de populatii care interactionau, migrau si se amestecau.
Studiul scoate în evidenta si dificultatile majore legate de datarea fosilelor antice. Cercetatorii au comparat datele genetice obtinute la Stajnia cu un alt exemplar celebru – un neanderthalian cunoscut sub numele de „Thorin”, descoperit în Franta si datat la aproximativ 50.000 de ani.
Desi exista o diferenta semnificativa de timp între cele doua descoperiri, ADN-ul mitocondrial este similar, ceea ce ridica întrebari despre acuratetea metodelor de datare sau despre persistenta unor linii genetice pe perioade foarte lungi.
„Este un avertisment ca trebuie sa tratam cu prudenta cronologiile foarte vechi”, a explicat Sahra Talamo, coautoare a studiului. „Atunci când ne apropiem de limitele metodei datarii cu radiocarbon, nu trebuie sa atribuim mai multa precizie decât permit datele.”
Aceasta observatie subliniaza importanta combinarii mai multor metode – arheologice, genetice si chimice – pentru a obtine o imagine cât mai corecta a trecutului.
Un alt aspect important al descoperirii este rolul Europei Central-Estice în istoria neanderthalienilor. Mult timp, aceasta regiune a fost considerata periferica în comparatie cu zonele vestice ale continentului.
Noile date sugereaza însa contrariul: regiunea ar fi fost un punct-cheie pentru migratii, schimburi genetice si dezvoltarea tehnologiilor în Paleoliticul Mijlociu. Pestera Stajnia si zonele înconjuratoare din sudul Poloniei devin astfel esentiale pentru întelegerea modului în care neanderthalienii s-au deplasat si au interactionat pe distante mari.
Descoperirea nu doar ca ofera o imagine detaliata a unui grup specific, dar contribuie si la rescrierea hartii preistorice a Europei. În loc de populatii izolate si fragmentate, apare imaginea unei lumi dinamice, în care grupurile de neanderthalieni erau conectate prin migratii si legaturi genetice complexe.
În final, studiul arata cât de mult mai avem de învatat despre acesti oameni disparuti si cât de mult pot ADN-ul antic si noile tehnologii sa schimbe ceea ce presupuneam ca stim despre trecutul umanitatii.
GABRIEL TUDOR
Comentarii