În urma cu 40 de ani, la unul dintre reactoarele centralei nucleare de la Cernobîl s-a produs o explozie, în urma careia un nor radioactiv a cuprins întreaga Europa. Efectele au fost devastatoare, iar impactul dezastrului s-a resimtit în întreaga lume.
Potrivit ONU, evenimentul a afectat peste 3,5 milioane de oameni si a contaminat aproape 50.000 de kilometri patrati de teren. Pâna în prezent, dezastrul de la Cernobîl ramâne cel mai grav accident nuclear din istorie.
Ce s-a întâmplat la 26 aprilie 1986?
În primele ore ale zilei de sâmbata, 26 aprilie 1986, reactorul numarul patru al centralei nucleare de la Cernobîl a suferit o explozie catastrofala, trimitând nori de material radioactiv peste zona înconjuratoare.
Accidentul s-a produs în momentul în care inginerii de la centrala efectuau un test pentru a vedea ce s-ar întâmpla în timpul unei pene de curent. Astfel, inginerii au întrerupt alimentarea cu energie electrica a unor sisteme, fara sa stie însa ca reactorul era deja instabil. Puterea redusa a încetinit turbinele care împingeau catre reactor apa menita sa-l raceasca. Cu mai putina apa pentru racirea sistemului, ceea ce a mai ramas s-a transformat în abur, acumulând cantitati uriase de presiune. Pâna când operatorii si-au dat seama ce se întâmpla, era prea târziu.
Explozia a fost atât de puternica încât a spulberat capacul de otel de 1.000 de tone de pe reactor – adica atât cât cântaresc trei avioane de pasageri 747 la un loc. Explozia a creat, de asemenea, un incendiu care a ars incontrolabil. În zilele care au urmat, amploarea dezastrului avea sa devina clara.
Efectele asupra Uniunii Sovietice
În momentul dezastrului din 1986, Ucraina facea parte din Uniunea Sovietica. Din 1922 pâna în 1991, Rusia si tarile pe care le controla erau numite URSS – Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice. URSS mentinea un control strict asupra diferitelor tari aflate sub controlul sau si a limitat libertatile si informatiile pentru cetatenii sai. În zilele de dupa dezastru, guvernul Uniunii Sovietice a încercat sa musamalizeze incidentul si a refuzat sa raporteze ce se întâmplase.
Cu toate acestea, nu a durat mult pâna când alte tari au putut sa-si dea seama ca ceva nu era în regula. Statiile de monitorizare din Suedia au raportat niveluri anormal de ridicate de radiatii în vânt. Oficialii au facut presiuni asupra sovieticilor pentru a obtine o explicatie, iar guvernul sovietic a trebuit în cele din urma sa admita ca a avut loc un accident la Cernobîl.
Atitudinea sovieticilor a stârnit un val de indignare international în tarile din întreaga lume cu privire la pericolele reprezentate de emisiile radioactive. Scandalul a avut repercusiuni politice si economice uriase. În anii urmatori, Uniunea Sovietica s-a aflat sub o presiune imensa si a suferit schimbari uriase. Multi oameni cred ca guvernul sovietic a fost fortat sa devina mai putin secretos ca urmare a accidentului.
În 1991, Uniunea Sovietica a încetat sa mai existe, iar între dezastrul de la Cernobîl si destramarea URSS trecusera mai putin de sase ani.
Impactul global al accidentului
Când reactorul numarul patru al centralei de la Cernobîl a explodat, nu doar zona imediat înconjuratoare din fosta Uniune Sovietica a fost afectata. Radiatiile otravitoare care au ajuns în atmosfera s-au raspândit peste numeroase tari europene.
Multe parti ale Regatului Unit au fost afectate. Guvernul a interzis vânzarea de oi de la mii de ferme, deoarece acestea ar fi putut ingera material radioactiv absorbit de iarba cu care se hraneau. Regiunea North Wales din Tara Galilor a fost cea mai afectata, oile din zona „picând” testele de radioactivitate la 10 ani dupa accident.
Copii din Ucraina si din alte tari învecinate s-au îmbolnavit, iar multi se confrunta si în prezent cu consecintele dezastrului nuclear.
Imediat dupa explozie, oamenii de stiinta au trebuit sa încerce sa gaseasca o modalitate de a limita atât caldura, cât si materialul radioactiv care se scurgea din miezul reactorului expus. Reactorul a fost acoperit cu un „sarcofag” gigantic, fabricat din otel si beton, pentru a opri degajarea si mai multor radiatii.
Sarcofagul a fost construit rapid pentru a încerca sa limiteze imediat problema si nu a fost niciodata conceput sa reziste mult timp.
În anii ce au urmat, s-a considerat ca acest sarcofag era în pericol de prabusire si a fost ne-voie de o noua solutie. Constructia unui noi „capac” de otel, mai mare, a început în 2010, si este cunoscut sub numele de Noua Structura de Izolare Sigura. În 2016, lucrarile la noul capac au fost finalizate, iar imensul arc de otel a fost mutat pe pozitie în decurs de câteva saptamâni.
Spre deosebire de sarcofagul original, Noua Structura de Izolare Sigura este proiectata sa reziste mult timp – în jur de 100 de ani – si va permite demontarea în siguranta a reactorului din interior, folosind echipamente actionate de la distanta. Structura a costat aproximativ 1,5 miliarde de euro.
În reactor înca mai exista cantitati uriase de materiale radioactive periculoase si va mai dura multi ani pâna când va fi vreodata complet sigur.
Astazi, Cernobîl a devenit un loc popular pentru turistii interesati de istoria sa. Companiile ofera tururi ghidate, iar unii oameni patrund chiar ilegal în zona. Nivelurile de radiatii sunt suficient de scazute pentru ca oamenii sa petreaca în siguranta perioade scurte de timp în zona.
NICUSOR DINCA
Comentarii