Hollywood-ul are o istorie lunga si fascinanta în a transforma povestile care au avut succes în trecut în productii moderne pentru publicul actual.
În acest articol, vom explora câteva dintre cele mai cunoscute filme care au fost, surprinzator sau nu, remake-uri, descoperind originile lor si diferentele dintre versiunea originala si cea moderna.
Un socru de cosmar (2000)
Un socru de cosmar a devenit un blockbuster imediat dupa premiera datorita chimiei neasteptate dintre Robert De Niro si Ben Stiller. De Niro interpreteaza un tata intimidant, iar Stiller un logodnic stângaci care încearca sa câstige aprobarea acestuia.
Filmul a dat nastere la doua continuari. Dar putini stiu ca versiunea originala a filmului, cu acelasi titlu a fost o productie independenta, aproape necunoscuta, în care comedianul Emo Phillips avea rolul principal. Universal Pictures a cumparat drepturile si a adaptat povestea, pastrând premisa întâlnirii catastrofale cu parintii, dar transformând-o într-o comedie pentru mase, cu distributie de vedete si buget mai mare.
Unora le place jazz-ul (1959)
Considerat unul dintre cele mai bune filme de comedie din toate timpurile, Unora le place jazz-ul îi are pe Tony Curtis si Jack Lemmon în rolurile unor muzicieni care, dupa ce asista la o crima a mafiei, se deghizeaza în femei pentru a scapa si a se alatura unei trupe de jazz.
Filmul original, Fanfara iubirii (1935), o comedie franceza, are o premisa similara, cu diferenta ca muzicienii se deghizeaza doar pentru a lucra într-o trupa de femei si nu pentru a scapa de mafie. Versiunea americana a beneficiat de distributia puternica si de talentul regizorului Billy Wilder, ridicând povestea la rang de clasic.
Atractie fatala (1987)
Acest thriller captivant exploreaza consecintele infidelitatii prin povestea lui Dan (Michael Douglas), care are o aventura cu Alex (Glenn Close). Dupa ce relatia lor se termina, Alex devine obsesiva si periculoasa, provocând tensiune si teama. Filmul a fost atât un succes comercial, cât si un punct de referinta cultural, subliniind dinamica dintre barbati si femei. Scenariul este bazat pe scurtmetrajul Diversiune (1979) de James Dearden, care urmareste o poveste similara. Pentru adaptarea cinematografica, Adrian Lyne si Dearden au extins povestea în asa fel încât sa creeze tensiune si suspans pe durata unui lungmetraj.
Minciuni adevarate (1994)
În Minciuni adevarate, Arnold Schwarzenegger interpreteaza rolul unui agent secret care trebuie sa-si salveze sotia si lumea de un terorist aflat în posesie de arme nucleare. Filmul combina actiunea spectaculoasa cu momente de umor si tensiune familiala.
Originalul francez La Totale! (1991) se concentreaza mai mult pe perspectiva sotiei si pe reactia ei la descoperirea vietii secrete a sotului. James Cameron a adaptat povestea pentru un public american, accentuând actiunea si aventurile protagonistului masculin, dar pastrând structura de baza a relatiei conjugale.
Talentatul domn Ripley (1999)
Filmul urmareste viata lui Tom Ripley (Matt Damon), un tânar obsedat de stilul de viata al prietenului sau bogat Dickie Greenleaf (Jude Law), ajungând sa-l ucida pe acesta si sa-i fure identitatea. Filmul a fost un succes critic si a obtinut cinci nominalizari la Oscar.
Însa prima ecranizare a romanului Patriciei Highsmith a fost Plein soleil (1960), o productie franceza-italiana cu Alain Delon. Versiunea originala ofera o finalitate diferita si o atmosfera europeana distincta, în timp ce remake-ul modern pastreaza fidelitatea fata de roman si se concentreaza pe psihologia personajului principal.
Legenda vie (2007)
Will Smith joaca rolul ultimului om aparent în viata în New York, încercând sa supravietuiasca unei pandemii cauzate de un experiment medical esuat. Filmul combina tensiunea, izolarea si dramatismul post-apocaliptic.
Acesta se bazeaza pe romanul lui Richard Matheson si pe mai multe adaptari anterioare, inclusiv Omul Omega (1971) si Ultimul om de pe Pamânt (1964). Diferitele versiuni reflecta temerile si preocuparile epocii în care au fost realizate, de la razboiul rece la pandemii moderne.
GABRIEL TUDOR
Comentarii