Un grup de oameni dintr-o zona aflata în sudul extrem al peninsulei elene Peloponez este izolat genetic de peste un mileniu si îsi poate regasi radacinile în Epoca Bronzului, conform unei analize a ADN-ului acestora.
Un nou studiu arata ca acest grup, cunoscut drept greci „manioti sudici” (Deep Maniots), dupa numele peninsulei Mani (peninsula din mijlocul celor trei limbi de pamânt care se extind în mare din sudul Greciei), sunt descendenti pe linie paterna din vechii eleni si din romanii bizantini. Izolarea genetica îndelungata si organizarea în clanuri patriarhale stricte a contribuit la mentinerea unicitatii genelor acestor oameni timp de peste 1400 de ani.
În vremurile antice, peninsula Mani facea parte din regiunea Laconia, care în cursul secolului VII î.Hr. apartinea Spartei. O mare parte din regiunea Peloponezului grecesc a cunoscut schimbari demografice odata cu invazia popoarelor slave în secolul al VI-lea d.Hr.
Cu toate acestea, Peninsula Mani a fost crutata, iar „maniotii sudici”, care traiau în partea extrema de sud a peninsulei, au devenit izolati geografic si cultural de restul Greciei. În noul studiu, cercetatorii au analizat ADN-ul a peste 100 de reprezentanti în viata ai acestei comunitati si au descoperit ca acestia reprezinta o adevarata „insula genetica” din cauza izolarii de lunga durata.
„Rezultatele noastre arata ca izolarea istorica a lasat o semnatura genetica clara”, a declarat autorul principal al studiului, Leonidas-Romanos Davranoglou, zoolog la Muzeul de Istorie Na-turala al Universitatii Oxford. „Maniotii sudici pastreaza o imagine a peisajului genetic al Greciei de sud înainte de schimbarile demografice de la începutul Evului Mediu”.
Valuri de migratie
În timpul Perioadei Migratiilor din Europa (circa 300-700 d.Hr.), perioada cunoscuta si drept „epoca invaziilor barbare”, diverse grupuri de oameni – inclusiv triburi germanice, vizigoti, huni si slavi timpurii – s-au mutat pe întreg continentul. Acest lucru a dus la numeroase valuri de migratie, dintre care doar unele au fost documentate istoric.
Cercetarile ADN-ului antic au început sa identifice aceste valuri de populatie din Perioada Migratiei, transmite Live Science/ Agerpres.
Dar aceste miscari din Perioada Migratiei nu pareau sa-i afecteze pe „maniotii sudici”, conform dovezilor istorice, lingvistice si arheologice. Asadar, Davranoglou si colegii sai au apelat la analiza ADN-ului maniotilor moderni pentru a investiga acest fenomen.
Cercetatorii au analizat markerii genetici de pe cromozomii Y (care sunt transmisi de la tata la fiu) a 102 persoane cu stramosi „manioti sudici” pe partea paterna, precum si datele secventiale ale ADN-ului mitocondrial (transmis de la mama la copil) de la 50 de persoane cu stramosi „manioti sudici” pe partea materna.
Analiza ADN-ului a relevat ca acesti indivizi au o frecventa extrem de mare a unei linii paterne rare, care îsi are originea în regiunea Caucazului în urma cu aproximativ 28.000 de ani, au scris cercetatorii în studiu. Si, în comparatie cu ADN-ul grecilor de pe continent din zilele noastre, ADN-ul lor nu continea dovezi ale unor linii comune care proveneau de la popoarele germanice si slave în timpul Perioadei Migratiilor.
Modelare genetica
Luate împreuna, aceste rezultate sugereaza ca deriva genetica (o reducere a variatiei genetice datorita dimensiunii reduse a populatiei) a jucat un rol important în modelarea liniei paterne a „maniotilor sudici”, au scris cercetatorii, formând un fel de „insula genetica”.
Aceasta insula a stramosilor paterni îsi are radacinile în Balcanii antici si Asia de Vest si este puternic legata de populatiile vorbitoare de limba greaca din Epoca Bronzului, Epoca Fierului si perioada romana, au remarcat ei.
Analiza liniilor materne ale acestor subiecti prin ADN-ul mitocondrial a relevat însa o imagine genetica mai complexa. Cercetatorii au identificat 30 de linii materne distincte în esantionul lor de 50 de subiecti.
Majoritatea acestor linii au legaturi cu oamenii din Epoca Bronzului si Epoca Fierului din Eurasia de Vest, dar câteva par a fi specifice populatiei „maniotilor sudici”, neprezentând potriviri apropiate cu alte populatii europene actuale.
„Aceste tipare sunt în concordanta cu o societate puternic patriarhala, în care liniile masculine au ramas înradacinate local, în timp ce un numar mic de femei din comunitatile externe au fost integrate”, a declarat coautorul studiului, Alexandros Heraclides, epidemiolog la Universitatea Europeana din Cipru.
Atât markerii ADN paterni, cât si cei materni prezinta, de asemenea, dovezi ale unui efect de fondator, care apare atunci când o noua populatie este stabilita de un subset foarte mic al unei populatii mai mari.
Noua populatie include doar genele numarului sau mic de fondatori si, în timp, devine distincta de populatia mai mare.
Genele „maniotilor sudici” de astazi dezvaluie ca a existat un efect de fondator printre stramosii lor paterni în jurul anilor 380-670 d.Hr. Drept urmare, peste 50% dintre barbatii manioti de astazi descind dintr-un singur stramos masculin din secolul al VII-lea.
Cercetatorii au descoperit ca a existat si un efect de fondator printre stramosii lor materni în perioada 540-866, sugerând ca numarul liniilor de origine materna si paterna s-a redus cam în aceeasi perioada.
Studiul ADN sugereaza ca aceasta populatie maniot „reprezinta o imagine a peisajului genetic al lumii vorbitoare de limba greaca înainte de tulburarile demografice din perioada migratiei”, au scris cercetatorii.
NICUSOR DINCA
Comentarii